Adevărul despre Monumentul Eroilor Aerului din București (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Lui Vasile V. Răşcanu, care în 1928 turnase şi „Leul” lui Spiridon Georgescu, i se plătise un acont enorm, de 1.023.457 lei, restul de 18.543 urmînd să-i fie achitat la finalizarea lucrării. Din bronzul necesar, circa 12 tone erau oferite de Ministerul de Război, sub semnătura generalului Nicolae Condeescu, alte trei tone fiind cumpărate din comerţ. Concomitent cu începerea lucrului la turnare, Comitetul a făcut presiuni asupra Primăriei Capitalei pentru găsirea unui loc adecvat, de preferat pe Şoseaua Jianu, din vecinătatea Parcului Filipescu, pe cale de a deveni un cartier somptuos, cu numeroase străzi botezate cu numele unor aviatori căzuţi la datorie. La finele lunii iunie, deci după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, sub președinția căruia demarase în 1924 proiectul, primarul Dimitrie I. Dobrescu a reușit, după lupte grele cu consilierii municipali, să obțină locul vizat de Comitet: Piața Gheorghe Buzdugan. Se intra într-o nouă fază, eminamente constructivă, cu noi contracte de încheiat și alte sume de cheltuit.

Acţionarii Băncii Naţionale, în frunte cu Brătienii şi cu guvernatorul Mihai Oromolu, au oferit 300.000 lei. Tot ei, ca acţionari principali ai Băncii Româneşti, au mai subscris şi cu suma de 20.000 lei. Generalul Vasile Rudeanu a donat în numele Inspectoratului General al Aeronauticii 280.000 lei. Industria Aeronautică Română a contribuit cu 100.000 lei. Din vînzarea cărţilor poştale şi din contribuţiile ofiţerilor s-au obţinut 354.000 lei. Personalul navigant aerian a adunat din primele de zbor 483.720 lei, sumă donată integral Comitetului. Cei mai mulţi bani au provenit de pe urma mitingurilor aviatice: 1.454.265 lei. De la aceşti donatori şi de la alţii, intendentul maior Ioan Figaro a anunţat Comitetul, în ziua de 31 decembrie 1934, că se obţinuse suma de 3.383.200 lei, din care pînă la inaugurarea monumentului – 20 iulie 1935 – vor fi cheltuiţi 3.270.000 lei. În 1931, Comitetul a încheiat un contract cu E. Tomat pentru fundaţie şi pietrărie în valoare de 1.200.000, din care au fost plătiţi 1.061.500 lei, restul de 138.500 urmînd să fie achitaţi după inaugurarea monumentului. Un alt contract, mult mai modest, de numai 36.000 lei, a fost încheiat cu ipsosarul Stănciulescu. Acesta trebuia să creeze mulajele pentru paginile de bronz cu numele eroilor aviatori ce vor fi ataşate pe trei din cele patru laturi ale soclului. Lui Stănciulescu i s-a plătit un acont de 25.000 lei, rămînînd să-i fie plătiţi 11.000 lei la finalizarea lucrării.

Cum ne amintim din lectura contractului, LidiaKotzebue avea obligaţia să supravegheze zilnic şi personal lucrul la turnătorie şi la înălţarea soclului. S-a conformat fără să stea pe gînduri, deşi făcea o adevărată navetă între atelierul de la Arsenal, de pe Strada Uranus, şi viitoarea Piaţă a Aviatorilor. A fost pe şantierul monumentului din primele momente, de la prima lovitură de tîrnăcop. Cea mai mică eroare ar fi întîrziat lucrul, dacă nu l-ar fi compromis.

După o minuţioasă verificare a calculelor efectuată – la cererea Comi­tetului – de arhitectul Petre Antonescu, lucrul la monument a început cu atenţia cuvenită. Pentru fundaţie s-au săpat 2,5 metri. în ea au fost turnaţi 27 de stîlpi de beton armat de diferite înălţimi şi dimensiuni. Dintre ei, 4, cei mai înalţi, urcau pînă în vîrful obeliscului, la aproximativ 17 m de sol, avînd la mijloc o bară de fier, lată de 50 cm, care urma să intre cu un metru în figura înaripată. Soclul – cu trei etaje, primele două fiind circu­lare -, şi obeliscul, construite din beton armat de firma Tomat & Comp., au fost placate cu piatră de Banpatak din Munţii Apuseni. În jurul obeliscului urcă treptat, în formă de spirală, patru figuri de bronz care simbolizează „Sacrificiul Eroilor Aerului”. În vîrf a fost aşezată figura înaripată care semnifică „Victoria Aviaţiei”. Acest bronz, cu o suprafaţă proiectată de 9 mp, are o înălţime de 5 m şi cîntăreşte 5 tone. Sub directa supraveghere a artistei, toate piesele de bronz, inclusiv plăcile cu numele aviatorilor decedaţi, au fost fixate pe soclu şi pe obelisc de către specialiştii turnătoriei V.V. Răşcanu.

Întreg ansamblul a fost finalizat în iunie 1935, la o săptămînă de la închiderea primei ediţii a Lunii Bucureştilor. O pînză albă, de care atîrna un cordon tricolor, a acoperit monumentul în aşteptarea inaugurării, programată de ziua Sfîntului Ilie, patronul Aviaţiei Române.În dimineaţa acelei zile, care cădea în data de 20 iulie 1935, Regele Carol al II-lea, prinţul Nicolae, un pasionat aviator, şi Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai, au sosit în Gara Mogoşoaia la ora 10,25, venind de la Sinaia. Pe peron au fost întîmpinaţi de Ion Inculeţ, ministrul de Interne, Eugen Titeanu, subsecretar de Stat la Ministerul de Interne, Nicolae Stăncescu, directorul general al Siguranţei şi colonelul Gabriel Marinescu.

S-a format un convoi care a sosit în Piaţa Buzdugan puţin după ora 10,30. Erau de faţă două regimente de aviaţie, ataşaţii militari ai Franţei, Cehoslovaciei, Poloniei, Iugoslaviei şi Bulgariei, guvernul condus de Gheorghe Tătărescu, precum şi Ale­xandru Lapedatu, ministrul Cul­telor şi Artelor, Lidia Kotzebue, mem­brii Comitetului pentru cons­truirea Monumentului Eroilor Aerului, preoţi, generalul Stoicescu, comandantul Forţelor Aeriene, inginerul Nicolae Caranfil, subsecretar de Stat al Aerului din Ministerul Apărării Naţionale, comandorul aviator Andrei Popovici, cavaler al Ordinului Virtutea Aeronautică, Alexandru Donescu, noul primar general al Capitalei, numeroşi spectatori întîmplători. Generalul Stoicescu a dat raportul. Regele, însoţit de membrii Familiei Regale şi de general, a trecut în revistă cele două regi -mente înşirate pe Strada Ion Mincu şi a urcat în tribuna oficială, alături de guvern.

(va urma)

EMANUEL BĂDESCU

Păreri și opinii