Discursul fenomen al ASR Margareta – o palmă pentru Iohannis și PNL

in Polemici, controverse

Discursul rostit de ASR Margareta la Institutul Olandez de Relații Internaționale din Haga, pe 9 octom­brie 2019, a avut un ecou excepțional în România – drept pentru care îl vom comenta și prezenta parțial. Comentariile analiștilor se îndreaptă către comparația între modul în care politicienii români își reprezintă țara – și felul în care Regina (sau „Custodele Coroanei”) a demonstrat că se poate face.

„În loc să fie pe jumătate gol, paharul este de fapt pe jumătate plin și că, atît România în sine, cît și Uniunea Europeană, cu România în centrul său, progresează” – spune Regina, iar această declarație anulează afirmațiile tip „un dezastru” sau „nicicînd România nu a fost într-o situație mai grea” – adevărate insulte pentru o națiune care a avut multe reușite anii aceștia, fapt recunoscut de Alteța Sa Regală. Deci, această poziție este o adevărată palmă pentru Iohannis și PNL, cei care și-au construit întreaga campanie pe tema „dezastrului național“ – și nu e singura palmă din discurs. Regina pune la îndoială, ca de la egal la egal, capacitatea UE de a înțelege ce se întîmplă în interiorul ei: „Adevărata întrebare este dacă Uniunea Europeană este pregătită pentru țările partenere. Ei bine, cred că acest argument nu este doar greșit, ci și riscant”. Asta s-ar traduce printr-o nouă palmă dată lui Iohannis și celor din siajul lui, care au acuzat-o pe Dăncilă și PSD că vor să scoată România din UE, atunci cînd și-au permis asemenea critici. Și iată o altă referire la „dezastrul economic” pe care s-a cățărat Iohannis și cu care a dat jos guvernul: „Avem o creștere economică incredibilă în fosta jumătate comunistă a continentului, iar țara mea este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Europa”. Deci, o altă palmă pentru Iohannis – sau încă o demonstrație a minciunilor proferate de politicienii anti PSD.

În același timp, putem constata că Regina a adoptat cel mai frumos discurs la adresa românilor – exact pe temele despre care Iohannis și ai săi spun că sînt „orientare către Est”, „naționalism” și „putinism”. Iată ce spune Regina: „Sîntem mai religioși, mai patrioți și mai suspicioși în privința nivelului ridicat de imigrare. S-ar putea ca unora din Occident să nu le placă aceasta. Dar a respinge sentimentele noastre ca doar «rasism și xenofobie» sau a împărți totul între «progresist» – prin care ne referim la occidentali – și «reacționar» este în mod clar contraproductiv”. Iată și tema „valorilor europene”, o altă acuzație des folosită de Iohannis – și pe care Regina o aduce la nivelul normalului, nu al unui fel de tabu. „Este greșit să argumentăm că valorile noastre nu sînt valori europene; s-ar putea să nu fie la modă în unele părți ale Europei, dar sînt valori care aparțin continentului”, a spus Regina. Iar ideea care pune totul sub semnul reconsiderării este cea cuprinsă în fraza „încetarea atitudinii de superioritate față de noile state membre și evitarea amenințării acestora prin clauze de condiționalitate extinse artificial”. Regina sintetizează aici toate acuzațiile de ipocrizie care trebuiau demult
aduse Bruxelles-ului, ipocrizie încurajată de București – și care a adus deservicii mari României.

În opinia mea, discursul reginei este nu doar fenomenal – ci poate genera chiar un fenomen, acela al deșteptării naționale. Dacă rostea aceste cuvinte altcineva, era taxat drept „omul rușilor”, „antieuropean”, „pesedist” etc. – numai că le-a zis Regina, deci singura româncă de același rang cu cele mai înalte capete încoronate ale Europei – și singura care NU poate fi acuzată de vreuna dintre prostiile menționate. După acest discurs, Iohannis, PNL și ceilalți ar trebui să nu mai folosească acuzațiile jenante citate, ci chiar să-și ceară scuze! Din păcate, nu vor face asta, probabil că nici nu vor încerca – pentru că nu au nici educația și mai ales nu au noblețea Reginei. Nu poți pretinde de la niște epigoni sau chiar niște impostori politici să aibă atitudinea urmașei Reginei Maria.

Dragoș Dumitriu

Nota autorului: Am decis să o numesc pe Principesa Margareta – „Regină“, pentru că poziția și comportamentul ei îi conferă acest drept.

Iată alte cîteva fragmente din discursul Majestății Sale Margareta a României:

Doamnelor și domnilor, nu cred că m-ați invitat aici să „lustruiesc” sau „să întorc din condei” dificultățile cu care se confruntă țara mea, nici să încerc să diminuez dificultățile pe care le întîmpinăm. Oamenii din țara voastră., inclusiv mulți dintre politicieni, au avut fără îndoială dreptate cînd au susținut la începutul anilor 2000 că o integrare europeană adevărată și completă va dura mult și că simplul act de aderare la Uniune va trebui să fie urmat de multe decenii de munca grea. Cu toate acestea, aș dori să argumentez că, în loc să fie pe jumătate gol, paharul este de fapt pe jumătate plin și că, atît România în sine, cît și Uniunea Europeană cu România în centrul său, progresează.

Să ne amintim că, timp de zeci de ani, am auzit că cea mai mare forță a Uniunii Europene a fost stimulentul pe care l-a oferit țărilor solicitante să pună în aplicare reforme serioase înainte de a li se permite să se alăture ca membri deplini ai UE, că acquis-ul comunitar a reprezentat unul dintre cele mai puternice mecanisme de reformă a Europei. Această perspectivă optimistă a predominat atunci cînd zece țări din Europa Centrală s-au alăturat în 2004.

Totuși, cînd România s-a alăturat Bulgariei la trei ani de la valul inițial, s-a adoptat poziția opusă; și anume, faptul că țării mele și Bulgariei le-a fost îngăduit să intre în UE fără să fi fost obligate să întreprindă reformele necesare, că li s-a permis să se alăture uniunii din motive politice, și nu din motive practice. Și argumentul a fost repetat și după aceea. S-a spus că, în timp ce în trecut întrebarea cu care s-au confruntat guvernele europene era dacă o anumită țară era pregătită pentru Uniunea Europeană, în zilele noastre s-a inversat argumentul, iar adevărata întrebare este dacă Uniunea Europeană este pregătită pentru țările partenere. Ei bine, cred că acest argument nu este doar greșit, ci și riscant.

Pentru început, merită să ne amintim că presiunea asupra României și procedurile de reformă care au fost puse în aplicare înainte de aderarea țării la UE au fost destul de serioase și susținute. Vă pot asigura, ca persoană care s-a aflat în miezul acestei acțiuni, că s-a întreprins un efort uriaș. Nimeni dintre cei care au lucrat la proiect nu a crezut atunci că României i se oferea un „bilet de intrare” ușor în UE. De fapt, a fost exact invers: mulți dintre oficialii și administratorii țării au simțit că România a fost solicitată să facă ceea ce de alte țări foste comuniste nu s-a așteptat să realizeze.(…)

Dacă veți crede că a fost o greșeală să includeți România în Uniunea Europeană la acea vreme, atunci este foarte probabil că veți crede că astăzi, orice am face, nu vom putea să ținem pasul cu restul continentului. În schimb, dacă vedeți integrarea României ca parte a unui proces continuu, atunci problemele pe care le întîmpinăm astăzi devin dificultăți care trebuiesc depășite, nu presupuse greșeli ale vremurilor trecute.

Cred că, în efortul nostru de a îmbunătăți funcționarea Uniunii noastre, am devenit poate prea obsedați de proces, mai degrabă decît de viziune, așa că de multe ori uităm cît de mare este realizarea noastră. Un continent împărțit timp de două generații de Războiul Rece este acum din nou unit. Am făcut aceasta cu sacrificii reciproce, nu pentru că am vrut să reducem costurile la roșii sau la automobilele din țările noastre, ci pentru că am împărtășit aceeași viziune și aceleași valori. Și împărtășim și astăzi aceleași valori și opinii. Da, avem probleme. Dar avem o creștere economică incredibilă în fosta jumătate comunistă a continentului, iar țara mea este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Europa. Acest fapt nu a șters însă diferențele semnificative de bogăție între jumătățile estice și vestice ale continentului. (…)

De asemenea, în Estul Europei avem perspective diferite asupra vieții sociale și a obiceiurilor. Sîntem mai religioși, mai patrioți și mai suspicioși în privința nivelului ridicat de imigrare. S-ar putea ca unora din Occident să nu le placă aceasta. Dar a respinge sentimentele noastre ca doar „rasism și xenofobie” sau a împărți totul între „progresist” – prin care ne referim la occidentali – și „reacționar” este în mod clar contraproductiv. De asemenea, este greșit să argumentăm că valorile noastre nu sînt valori europene; s-ar putea să nu fie la modă în unele părți ale Europei, dar sînt valori care aparțin continentului. Cînd criza de imigrație din 2015 a lovit continentul nostru, România a fost una dintre țările care a acceptat ca sarcina de primire a acestor imigranți să fie împărțită. (…)

Dar punctul-cheie pentru toate activitățile noastre este încetarea atitudinii de superioritate față de noile state membre și evitarea amenințării acestora prin clauze de condiționalitate extinse artificial. Diverse propuneri de utilizare a condiționalității politice în acordarea fondurilor din bugetul următor de șapte ani al Uniunii, în schimbul anumitor concesii politice, sînt nu numai ilegale în cadrul tratatelor UE existente, ci sînt, de asemenea, o garanție că vor diviza mai degrabă decît să unească Europa.

Încă din 2011, Comisia Europeană a apreciat că România a îndeplinit toate condițiile tehnice necesare pentru aderarea la Schengen. Cu toate acestea, una după alta, au fost adăugate condiții. Acum ni se spune în privat – de către oficiali dintr-o serie de țări, inclusiv, sînt tristă să spun, propria voastră țară – că există în țările occidentale considerente politice interne care îngreunează includerea României în Schengen. Pot înțelege acest argument. Dar sper că și voi puteți înțelege că presiuni interne similare revin oamenilor noștri politici din partea conaționalilor mei, care nu pot accepta că trebuie să fie într-o poziție inferioară celorlalți cetățeni europeni.

(…) Pe scurt, vocația europeană a României rămîne neclintită. Și la fel, sînt încrezătoare, sînt și prietenia și sprijinul vostru pentru Națiunea noastră.

Păreri și opinii