Oare cînd?

in Război corupției

Oare cînd are să înțeleagă acest popor că a fost condus de hoți? Și oare cînd are să facă ceva pentru a remedia situația? Stăm pe marginea canalului media și contemplăm dezastru. Parcă nu noi am fost cei care am acceptat, parcă nu este vorba de propriul destin. Stăm și privim, parcă din alt univers, cauza sărăciei și a propriului eșec. Al nostru ca țară, al nostru personal pe alocuri și al nostru ca civilizație. Și nimic nu se întîmplă…

Pentru că îi vedem pe cei care ne-au condus unde sînt duși. Si ne amintim cum îi tot aplaudam la scenă deschisă, fără să știm că, de fapt, ne bucuram de bunăstarea lor, realizată pe fondul unui sistem mafiot de stat. Ei ne zîmbeau, ne mințeau și se îmbogățeau. Majoritatea îi aplaudau sau îi  înjurau.

Dar toți acceptam. Sîntem toți vinovați. Pentru că am acceptat. Și tu, și eu. Noi toți. Privind spre ușa Parlamentului, se cer noi alegeri. Acum. Nu mîine, nu ieri. Și la acele alegeri să participe toți cei care vor să facă bine. Care vor să vadă România acolo unde ne dorim cu toții și care să îi elimine din terenul de joc pe care, de ani de zile, fac blatul și au negociat bogăția și puterea lor pe viața noastră.

Îi vedeți cum își arată cătușele pe sticlă, dar averile le rămîn intacte. Vor ieși albiti și parcă văd ca iar ne vor da sfaturi din televizor imediat ce soarta le va surîde din nou. Nu pot să nu mă gîndesc la acel punct 8 de la Timișoara și cît de bine era dacă ar fi fost aplicat atunci, în ᾿90.

Rîdem, glumim. Ne bucurăm cînd vedem ce se întîmplă și ne vărsăm frustrările pe net. Dar eu nu aș mai merge pe mîna actualului Guvern. Nu mai acord credit Parlamentului. Alegerile sînt necesare, cu o altă lege și cu alți oameni. Pentru că altfel nimic nu are să se întîmple bun în România. Are să fie doar o „noapte a cuțitelor lungi” dîmbovițeană secondată de o perpetuare a aceluiași sistem.

Am început cu un altfel de președinte. Să mergem mai departe cu un altfel de Guvern și alt Parlament. De preferat unul mai mic, eficient și mult mai atent la nevoile țării. Tot auzim politicieni spunînd la TV că iubesc România. Eu aș prefera să o dovedească și să plece. Și cei care vor veni, să iubească România, dar și pe români. Așa cum sîntem toți, cu bune, cu rele, mai educați și mai puțin educați, mai frumoși și mai puțin frumoși.

Spunem toți că sîntem mîndri că sîntem români. Hai să facem cumva să fie și România mîndra că sîntem ai ei.

A.T.

Păreri și opinii