100 de ani de istorie frămîntată

in Război corupției

1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018. Iată că a trecut un veac de la înfăptuirea Marii Uniri. În realizarea acestui mare act istoric, un rol important l-au avut mari oameni politici, în frunte cu regele Ferdinand şi regina Maria. A fost un conses de voinţă a românilor de pretutindeni. A fost, cum se spune, idealul care a călăuzit paşii acestei naţiuni, atît de încercată de-a lungul istoriei sale zbuciumate. Au ieşit atunci la iveală mai ales curajul şi dîrzenia lui I.C. Brătianu, primul-ministru de atunci, care s-a dovedit demn de timpurile acelea măreţe.

Românii au plătit cu jertfa lor de sînge înfăptuirea României Mari, la care visase şi Mihai Viteazul, pe la 1600. Se cuvenea, deci, s-o păstrăm întreagă şi nealterată, dar alte vînturi şi valuri s-au abătut asupra noastră, astfel încît, după cel de-al II-lea război mondial, importante teritorii româneşti au rămas la străini. Bine că am reuşit să recuperăm Ardealul istoric, după înfrîngerea nemţilor, conduşi de odiosul Hitler. Dar bătălia pentru Transilvania a cerut alte jertfe, pe care acest brav popor le-a dat, animat de un fierbinte patriotism.

Şi iată-ne, acum, la 100 de ani de istorie frămîntată, timp în care n-am încetat să luptăm, să muncim din greu şi să sperăm. Intrînd sub cizma ,,prietenilor” de la Răsărit, ni s-a impus comunismul, care avea să dureze pînă la sfîrşitul lui 1989. Dar, chiar şi în această perioadă, în România s-au făcut mari eforturi şi s-a construit mult. A înflorit economia, s-a dezvoltat cultura, ca şi alte domenii de activitate. Da, în comunismul acela mult hulit s-au făcut multe lucruri bune. Acum, unii încearcă să nege totul, însă nu au dreptate, pentru că în capitalismul multilateral dezvoltat am reuşit să ruinăm o patrie. Grav este că am dărîmat şi ce era bun. N-am reuşit, în anii de după revoluţie, să construim măcar o autostradă care să lege Ardealul de sudul ţării. De cînd aşteptăm să vedem Şoseaua Comarnic-Braşov, sau Sibiu-Piteşti, de care toate guvernele au vorbit, prezentîndu-le chiar ca priorităţi… Şi, drept rezultat, nimic. Se minte cu neruşinare. Clasa politică este doar cu vorba şi nu cu fapta. S-au perindat la conducere atîtea guverne, dar prea puţin au înfăptuit. Am rămas doar cu promisiuni deşarte. Tot mai multe voci avizate spun că am ajuns o colonie. Şi au dreptate. Sîntem din ce în ce mai săraci şi mai singuri. Sîntem dezbinaţi, şi asistăm la un război surd româno-român. Or, de asta profită îmbogăţiţii vremii şi străinii interesaţi, care ne jecmănesc şi ne lasă tot mai săraci şi umiliţi.

Să avem grijă să păstrăm ţara măcar în actualele hotare. Şi să visăm curat, din nou, la România Mare.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI