15 August – sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

in Pagină creştină

Noul Testament ne spune că Fecioara Maria era mama Domnului nostru Isus Christos. În ebraică, numele ei se traduce prin amărăciune sau cea preaiubită. Despre Maria găsim puţine referinţe, dar cea mai deosebită şi importantă relatare o constituie naşterea Fiului lui Dumnezeu. Evanghelia după Matei începe cu genealogia Mîntuitorului nostru; ea explică detaliat că Fecioara Maria avea originea din seminţia lui David, fiul lui Avraam, în linie directă din punct de vedere biologic şi juridic (Matei 1:1-17). De asemenea, se relatează faptul că era logodită cu Iosif. De fapt, termenul folosit aici de autor este cel de căsătorie, deoarece la evreii din Antichitate nu a existat termenul de logodnă; într-o primă etapă, se organiza căsătoria, după care se desfăşura o altă ceremonie de consumare a ei. Maria era căsătorită cu Iosif, cînd îngerul Gavril – în ebraică numele lui însemnînd tăria Domnului – a venit la ea şi i-a spus că va împlini rolul de mamă a Fiului lui Dumnezeu, care se va numi Mesia, Cel aşteptat de poporul israelit, printr-o minune care va constitui lucrarea Sa. Prin credinţă, evlavie şi supunere, Maria a acceptat fără şovăire. Mai mult, ea s-a rugat şi I-a mulţumit Domnului printr-o cîntare înălţătoare şi plină de înţelepciune duhovnicească pentru Cel ce va veni să mîntuiască lumea de păcate, pasaj descris de doctorul, psihologul şi evanghelistul Luca, originar din Antiohia Siriei: „Sufletul meu măreşte pe Domnul“ (Luca 1: 46). Credinţa Mariei în ceea ce-i vestise Dumnezeu a constituit baza venerării sale de-a lungul secolelor, care se intitulează hiperdulie sau cult marial. În bisericile ortodoxe orientale din Secolul al V-lea se folosea termenul de maternitate divină a Mariei, cunoscîndu-se cele două naturi ale Domnului Isus: natura divină şi cea umană. La noi în ţară, în Dobrogea, încă din Secolul al IV-lea a existat la Axiopolis (Cernavodă), o Bazilică Cimiterială a unor sfinţi, între care şi a Fecioarei Maria, dovada unei preacinstiri distincte.
Expresia folosită de Matei în limba greacă pentru termenul fecioară era parthenos, care se referea la vîrsta ei. Sinonimul pentru fecioară în limba ebraică era almah, pe care îl găsim în Cartea prorocului Isaia din Vechiul Testament şi este tradus literal prin fată aflată la începutul pubertăţii: „De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămîne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)“ (Isaia 7:14). Despre Iosif, aflăm din Noul Testament faptul că era de profesie tîmplar, iar familia şi strămoşii săi erau din Betleem. Era deja căsătorit cu Maria în momentul în care Dumnezeu i-a spus că ea va naşte pe Pruncul Isus. Prima sa reacţie a fost să rupă căsătoria, dar, ulterior, s-a gîndit să nu-şi facă soţia de ruşine. Planurile sale au fost schimbate în mod convingător de îngerul care i s-a arătat, imediat, în vis (Matei 1:18-22). După naşterea Domnului Isus, Maria şi Iosif au mai avut copii, fapt confirmat de acelaşi evanghelist privitor la comentariile locuitorilor nazarineni: „Oare nu este El fiul tîmplarului? Şi Iacov, Iosif, Simion şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi?“ (Matei 13:55-56). În toate cele patru Evanghelii, găsim informaţia conform căreia Maria a fost singura persoană din viaţa Domnului Isus care L-a însoţit de la naştere, pînă la moartea Sa pe crucea Golgotei. În calitate de mamă extrem de îndurerată, ea L-a văzut pe Mîntuitor într-un mod aparte, deoarece
L-a crescut şi a fost martora întregii Sale lucrări de vindecare spirituală şi fizică a celor care L-au iubit primindu-L, sau a celor care L-au respins din ignoranţă. Evanghelistul Ioan o descrie ca pe o femeie care a avut deplină încredere în Fiul ei la prima minune făcută la nunta din Cana Galileii: „Să faceţi tot ce vă va zice“ (Ioan 2:5). Dragostea de mamă a acestei femei a determinat-o să rămînă alături de El pînă la capăt. Despre Maria găsim în Cartea Faptele Apostolilor ultima relatare privitoare la prezenţa ei alături de ceilalţi ucenici adunaţi la Ierusalim în aşteptarea sărbătorii Rusaliilor sau a Cincizecimii (coborîrea Duhului Sfînt). Pentru fiecare creştin, Maria rămîne, alături de alte personaje feminine pozitive
biblice, simbolul mamei şi soţiei credincioase, evlavioase, înţelepte în viaţa de familie, cu rezultate extraordinare în viaţa lăuntrică spirituală.

Marcelina Pătraşcu
Doctor în Istoria Bisericii

COMENTARII DE LA CITITORI