1914-2014: TRIPLICEA CU CARE NE-AM LUPTAT ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (GERMANIA, AUSTRIA, UNGARIA) A REVENIT LA LOCUL CRIMEI…

in Alte știri

Evenimentele se derulează cu repeziciunea ácelor de ceasornic. Dar nişte áce care nu merg înainte, ci înapoi, către momentul 1866. Atunci, la presiune străină, liberalii şi conservatorii şi-au dat mîna şi l-au răsturnat de la Putere pe iubitul Prinţ al Unirii, Al.I. Cuza. Acea alianţă a fost numită „monstruoasa coaliţie”. Nu se înţeleseseră nici înainte, nici după. Numai atunci, în acel an fatal. Ei au căutat, ba chiar au şi votat, un nou principe: Philippe de Flandra. Dar, mişcarea a fost pripită şi prost gîndită: omul nu era de capul lui, aşa că a refuzat! Au fost cîteva luni jenante pentru tînărul Stat Român. „Firfirică” (aşa cum era poreclit Ion C. Brătianu, care era cam de statura lui Emil Boc) s-a făcut luntre şi punte şi a alergat după un alt Domnitor. Tot din marile familii princiare. Şi l-a găsit, în persoana lui Carol de Hohenzollern, nepotul Marii Ducese de Baden, Stephanie de Beauharnais (fiica adoptivă a lui Napoleon Bonaparte). Şi a venit neamţul în ţară, travestit în… valet al lui Brătianu. De altfel, asta era o dambla a Hohenzollernilor – în iunie 1930, şi viitorul Carol al II-lea a revenit în ţară, tot incognito, şi tot travestit. De atunci a început să se acrediteze ideea că românii nu se pot conduce singuri. Carol I era nemulţumit de politicienii români, ba chiar a vrut să abdice – iar politicienii români erau nemulţumiţi de Carol I. Pînă la urmă, au găsit o cale de înţelegere. Dar poporul îl regreta pe românul Al.I. Cuza. Tînărul gazetar Mihai Eminescu (care îl colindase pe Cuza, împreună cu alţi membri ai Societăţii „România Jună”, la Viena, în Noaptea de Anul Nou, la cumpăna dintre 1869 şi 1870) scria: Dacă ne uităm bine, Cuza a fost detronat de străini. Străinii au adus pe tron un străin (citat din memorie).

Aşa şi cu Nicolae Ceauşescu: a fost înlăturat şi împuşcat de străini. Unguri, ruşi, evrei, ţigani. Care au instalat la cîrma Statului Român un ţigan. După el, a venit un evreu. După ăsta a venit un tătar. Şi acum, un sas, traficant de copii şi geambaş de maşini. N-aş vrea să-mi spună, nimeni, că naţionalitatea n-are importanţă. Beethoven n-ar fi putut să fie chinez, nici Victor Hugo – eschimos. Ţara se îndreaptă spre prăpastie. Fostul meu vecin şi coleg de Senat, Radu Vasile, zicea, în plenul Camerelor Reunite ale Parlamentului, în 1998, că n-a prea mai rămas nimic de furat în ţara asta. Evident, s-a înşelat. Încă mai e destul de furat. Practic, România e cea mai bogată ţară din Europa. Mult mai bogată în resurse naturale decît Germania, Austria şi Ungaria luate la un loc. Trăim zile de adîncă ruşine naţională. Nişte manipulatori de profesie au tras sforile într-o asemenea manieră încît să reiasă că s-a produs o adevărată revoluţie a votului (?!). Toţi ardeau de nerăbdare să-şi ia ţara înapoi! De la cine? Nu se ştie precis. Dar ei sînt hotărîţi să o ia, cu orice preţ. Într-o primă fază, i-o vor pune în braţe lui Klown Hahammis. Iar ăsta o va face plocon Triplicei: Germania, Austria, Ungaria. Triplice care vrea să ne impună şi un prim-ministru. Tot executant. Tot paiaţă. Cu cine s-a luptat România în primul război mondial? Chiar cu Triplicea asta! După exact 100 de ani, s-a închis cercul, am revenit de unde am plecat. Păcat.

CORNELIU VADIM TUDOR

20 noiembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI