2 februarie – Întîmpinarea Domnului

in Pagină creştină

În această lună, în ziua a doua, s-a prăznuit Întîmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Isus Christos, cînd L-a primit dreptul Simeon în braţele sale. În această zi, Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pămîntească a Domnului Nostru Isus Christos (Luca 2:22-40). După 40 de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfînt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de 40 de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfînta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri pînă nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar cînd Sfînta Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Isus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi, mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvîntul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mîntuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel“. (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stîrni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gîndurile din multe inimi“. (Luca 2:34-35).
La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie) „şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mîntuire în Ierusalim“. (Luca 2:37-38).
În icoana care reprezintă această sărbătoare, proorociţa Ana ţine un pergament în mînă, pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul şi pămîntul“. Înainte de naşterea lui Christos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întîmpina pe Mîntuitorul în Templu.
Sărbătoarea Întîmpinării Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa
(+ 400) şi Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atît de fastuos decît din Secolul al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire, au mai venit şi altele: în 541, a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe, au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întîmpinarea Domnului, şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în Secolul al
VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolelui în Secolul al VIII-lea şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în Secolul al IX-lea.
Tot în această zi, cinstim icoana Maicii Domnului numită „Îmblînzirea inimilor împietrite“ sau „Profeţia lui Simeon“. Aici, Maica Domnului apare fără Pruncul Isus şi cu 7 săbii care-i străpung pieptul: trei din partea stîngă, trei din dreapta şi una de jos. O icoană asemănătoare, numită „Cele şapte săbii“ (sărbătorită în 13 august), înfăţişează trei săbii din stînga şi patru din dreapta.
Icoana „Profeţia lui Simeon“ simbolizează împlinirea profeţiei de către dreptul Simeon şi anume: „Şi prin sufletul tău va trece sabie“. (Luca 2:35).
Tot în această zi, este şi pomenirea sfîntului mucenic Agatador. Acest sfînt, pe cînd era tînăr, a fost dus la stăpînitorul cetăţii, Tiana, unde, prin mărturisirea lui Christos, a fost chinuit în multe chipuri. În timpul chinuirilor, sfîntul şi-a dat sufletul în mîna lui Dumnezeu.
Tot în această zi, avem pomenirea sfîntului noului mucenic Iordan din Trapezunt, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1650, cînd de sabie s-a săvîrşit.
Tot în această zi, pomenim şi pe sfîntul mucenic Gavriil, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1676, cînd de sabie s-a săvîrşit.

COMENTARII DE LA CITITORI