2016 – ANUL OLIMPIADEI DE VARĂ (1)

in Știri sportive

Nu mai sînt decît cîteva luni pînă la începerea celei de a XXXI- ediţie a Jocurilor Olimpice de vară din acest an, care se vor disputa în Brazilia. De aceea, ne-am aplecat mai mult asupra numeroaselor izvoare ale Antichităţii privitoare la activitatea sportivă. Astăzi, pare de necrezut că cei mai vestiţi oameni de cultură ai acelor vremuri străvechi au  scris lucrări sau pasaje întregi despre arta şi ştiinţa mişcării, a efortului şi antrenamentului sportiv, multe dintre ele păstrîndu-şi, chiar şi astăzi, actualitatea. Astfel, titanul Homer, poetul orb care mergea din cetate în cetate şi recita versuri din nemuritoarele lui opere, Iliada şi Odiseea, epopei scrise cu opt secole înainte de Christos, descrie, cu lux de amănunte, întrecerile de alergare şi concursurile de sărituri în lungime care se desfăşurau în cadrul Olimpiadei. Cu cinci secole înaintea erei noastre, medicul grec Hipocrate descria efectele terapeutice ale exerciţiilor fizice, recomandînd plimbarea, alergările, în special cele pe distanţe lungi – pe care le numim „aerobe” – gimnastica, luptele, călăria şi exerciţiile de respiraţie pe care, astăzi, mulţi medici nu le cunosc şi, prin urmare, nu le recomandă ca remedii pentru diferite boli. Sînt uimitoare şi sfaturile lui Aristotel, celebrul discipol al lui Platon şi profesorul lui Alexandru cel Mare, care, în cunoscuta lucrare „Politica”, scrie capitole întregi referitoare la „ştiinţa exerciţiilor corporale”, unele dintre ele fiind de mare fineţe. De pildă,  el vorbeşte despre individualizarea antrenamentelor după „deosebirile temperamentale”, exerciţiile trebuind să se potrivească „firii oamenilor”. Cîţi antrenori ţin seama, în zilele noastre, de acest principiu fundamental pentru obţinerea succesului, al individualizării? Cei mai mulţi se călăuzesc după principiul „la grămadă“, folosit mai ales în sporturile de echipă, unde nu se pune problema de tactică sau de omogenizare şi, totuşi, toţi jucătorii lucrează în grup. Individualizarea se aplică doar în cazul  celor accidentaţi sau a celor care au rămas în urmă cu antrenamentele. O altă problemă, atît de puţin luată în seamă astăzi, mai ales în cazul fotbalului, este cea a ştiinţei alimentaţiei. Medicul grec Herodikos, unul dintre discipolii lui Hipocrat,  a scos în evidenţă importanţa alimentaţiei raţionale în cazul sportivilor. Înaltele onoruri care se acordau unei victorii olimpice l-au determinat – scria el – să facă o serie de cercetări asupra „dietei”, care asigură succesul în sport.

(va urma)

SILVIU DUMITRESCU

COMENTARII DE LA CITITORI