2018 – Umbra Zeului Marte întunecă cerul Europei (7)

in Polemici, controverse

America zgîndără, Rusia se zbîrleşte (2)

În ciuda acestor modificări, doctrina militară a Rusiei are coordonatele uneia de natură defensivă, recurgerea la acţiuni militare este prevăzută numai după epuizarea tuturor opţiunilor non-militare, de rezolvare a unui conflict. Totuşi, noua doctrină prevede că Rusia îşi rezervă dreptul de a-şi folosi arsenalul nuclear, în cazul unei agresiuni împotriva ţării sale şi a aliaţilor săi. În acest context, preşedintele Vladimir Putin a specificat că, în anul 2021, forţele strategice nucleare terestre trebuie echipate cu rachete balistice intercontinentale, moderne (numai anul trecut acestea au fost echipate cu peste 50 de astfel de rachete). Concomitent, se are în plan şi modernizarea flotei de bombardamente strategice şi de submarine nucleare, de asemenea protecţia intereselor Rusiei în zonele arctice.

Dorind să spulbere unele suspiciuni pe plan mondial, în special în cadrul sistemului NATO, preşedintele Putin, cu prilejul unei întîlniri cu liderii militari ruşi, a reiterat că Federaţia Rusă va continua să-şi apere interesele şi suveranitatea, dar, în acelaşi timp, va opta pentru consolidarea stabilităţii internaţionale, prin asigurarea unui nivel de securitate egal pentru toate statele.

Cu o armată de peste 850.000 de militari şi cu o înzestrare pe măsură (armă cu microunde, avioane MIG-31 B,  dotarea Flotei Mării Negre cu şase submarine, construirea unei baze militare în Arctica etc., etc.), Federaţia Rusă rămîne o putere armată modernă, de neignorat, inclusiv (sau poate mai degrabă) de către România. Apropo de ţara noastră, poziţionată în coasta Federaţiei Ruse (tocmai de aceea, preferată de America, în eşafodajul construit pentru contracararea unei eventuale agresiuni de la Est), veştile nu sînt dintre cele favorabile. Iată cum este percepută România, în perspectiva în care SUA atacă Federaţia Rusă, scenariu în viziunea generalului Victor Esin, fostul comandant al Statului Major al Forţelor de Rachete Strategice ruseşti, expus într-o conferinţă de presă, la sediul central al Agenţiei Interfax – declaraţie generată de instalarea bazei militare americane de la Deveselu: „Mi se pare că ar fi o reacţie prognozată, cea de a include această bază pe lista obiectivelor posibile de a fi atacate în primul rînd în cazul unei agresiuni americane împotriva Rusiei (…). Orice sistem este în stare să atace obiectivele sistemelor antirachetă americane, nu doar «TOPOL». Dar eu nu văd necesitatea de a lovi baza din România cu «TOPOL». Pentru aceasta există şi alte mijloace care sînt în stare să o facă. Planificarea raţională înseamnă că pentru fiecare ţintă se prevede acel mijloc de ofensivă care aste cel mai eficient.”

Mai mult decît atît, la conferinţa anuală cu presa, de la finele anului trecut, Vladimir Putin, referindu-se la posibilitatea retragerii SUA din Tratatul privind rachetele cu rază medie de acţiune (INF), se întreabă: „Cum? Prin scutul antirachetă de la Deveselu, ai cărui interceptori pot fi uşor convertiţi în rachete ofensive cu rază medie de acţiune?”.

În consecinţă, ca antidot la sistemul global antirachetă american, Rusia preconizează neutralizarea acestuia cu ajutorul unui aparat hipersonic, botezat, deocamdată, „Obiectivul 4202”. Acest aparat „va permite neutralizarea potenţialului de luptă al sistemului american de apărare antirachetă la nivel mondial şi, practic, îl va face să fie lipsit de sens”, cum califică specialiştii ruşi această invenţie.

Puse faţă-n faţă, cele două strategii militare, care proclamă operaţiunea de apărare ca formă de luptă eminamente preconizată, induc părerea că, atît SUA, împreună cu Blocul lor Militar, cît şi Federaţia Rusă, sînt pregătite pentru o pace durabilă. Desigur, nu poţi construi o pace durabilă pe plan mondial, chiar pe segmente reduse, ca zonă geografică, fără a scăpa de influenţa producătorilor de armament şi tehnică de luptă, a căror viziune – pur lucrativă – nu este încorsetată de trăiri emoţionale…

Ca o confirmare a acestei paradigme, raportul Military Balance, al Institutului Internaţional de Studii Strategice (Internaţional Institute for Strategic Studies – IISS), face o analiză a curbei înarmărilor, evidenţiind diminuarea acesteia, în unele state, în antiteză cu economia altor ţări, grevate de amplificarea ponderii cheltuielilor militare în bugetele naţionale. Conform studiului amintit, percepţia că tehnologia Vestului este pe primul loc începe să piardă teren, în favoarea statelor din alte zone, echilibrînd balanţa. Documentul relevă faptul că puterea militară a Secolului XXI nu se rezumă doar la avioane, tancuri, nave, ci la varii tehnologii, cum ar fi: securitatea cibernetică, armele cibernetice, apariţia dronelor. În acest sens, Rusia şi China derulează programe de modernizare a armatelor lor, fiind deosebit de active în dezvoltarea şi dislocarea de capabilităţi militare avansate.

(va urma)

Geo Ciolcan

COMENTARII DE LA CITITORI