Limba Română e Patria mea (1)

in Pentru împrospătarea memoriei

Iubiţi compatrioţi, aceasta este prima mea apariţie publică după marea fraudă electorală de la 10 decembrie 2000, cînd mi-a fost furată Preşedinţia României! Iertaţi-mă, voi, români, că n-am ieşit preşedinte! Iertaţi-mă că nu m-am priceput să contracarez, de unul singur, mecanismele sinistre ale hoţiei electorale, nu ştiu să fur, nu ştiu să mă prefac, nu ştiu să trădez. Iertaţi-mă că, fără voia mea, v-am lăsat încă 1 an sau 2 pe mîna unei bande de iresponsabili care, vorba unui om de spirit, fac binele – rău şi răul îl fac bine! Aş dori să mulţumesc tuturor acelora care m-aţi votat, dar şi acelora care nu m-aţi votat: acum aveţi termen de comparaţie şi puteţi aprecia şi voi diferenţa cosmică dintre adevăr şi minciună. Ultima oară ne-am văzut în noiembrie 1998, în acelaşi perimetru sacru, al Pieţei Avram Iancu, iar alături de noi se afla, în libertate, şi Miron Cozma. Propun să cerem din nou, cu voce tare, libertate pentru deţinuţii politici, pentru vulturii înlănţuiţi Miron Cozma şi Ilie Ilaşcu! Am trecut munţii în zbor, cu avionul, pe vreme de iarnă, pentru a arăta tuturor că în România nu există numai prostituate politice, ci şi bărbaţi politici, oameni de caracter, care îşi spun răspicat părerea în problemele de interes naţional. Şi în vreme ce Adrian Năstase dă spectacole de amatori în vizite de lucru, mai sufocante şi mai inutile, în orice caz, decît vizitele similare ale lui Nicolae Ceauşescu, ba chiar, după cum relata presa de ieri-dimineaţă, un bătrîn i-a pupat mîna, crezîndu-l, probabil, de sex opus – în ceea ce mă priveşte, am venit să sărut eu mîna voastră trudită şi îngheţată!

Alături de mine, au sosit să vă adreseze salutul formaţiunii noastre politice peste 30 de senatori şi deputaţi ai Partidului România Mare! Tot ce voi spune şi voi face eu aici va fi filmat, înregistrat, studiat, cercetat cu lupa, atît în Ţară, cît şi în centrele oculte de Putere din străinătate, care nu lasă România să respire şi să-şi revină din hipnoză. N-au decît să imprime cît vor, eu nu m-am schimbat, mesajul meu este acelaşi, de 10 ani încoace: naţional şi justiţiar! Fără a jigni sau persecuta pe nimeni, eu vreau binele românilor mei şi mai vreau ca generaţia de aur care a făurit România Mare să nu se răsucească în mormînt, să nu se ruşineze cu noi, epigonii. Eu cred în forţa de simbol a Imnului Naţional „Deşteaptă-te, române!”. Aşa că voi suna în trîmbiţele Ierichonului şi voi da deşteptarea pe anul, pe veacul şi pe mileniul acesta! Dacă întîiul regim al lui Ion Iliescu a stat sub semnul crimei din decembrie 1989, al doilea regim al său stă sub semnul fraudei politice din decembrie 2000! Fiindcă în România acestor vremuri sataniste se fură absolut orice, de la monedele de aur ale Sarmizegetusei şi pînă la bustul de bronz al poetului Şt. O. Iosif, unchiul mamei mele, din Cimitirul Bellu! Ţara a ieşit de pe orbita unei evoluţii normale, toate tablele noastre de valori, toate principiile morale în care am fost educaţi au fost răsturnate, cu brutalitate, zi şi noapte populaţia e victima unor agresiuni fără precedent în existenţa României. Ni s-au modificat, cu brutalitate, şi Istoria, şi Geografia. Aici era o pădure – iată că a dispărut, tăiată de la rădăcină de Mafia UDMR-istă şi strămutată în Ungaria. Aici era un rîu cu apă vie – a dispărut şi el, fiind înlocuit de un şuvoi de lavă otrăvită, care ucide peştii şi bagă oamenii în spitale, iar imaginile de coşmar pe care le vedem tot mai des riscă să ne descalifice ca popor. Aici erau o linie de înaltă tensiune, o cale ferată, o conductă de petrol – nu mai sînt, au fost tăiate bucăţi şi vîndute, la iuţeală, de nişte oameni transformaţi în infractori fiindcă, cei mai mulţi dintre ei, n-au ce mînca, ei şi copiii lor. Degradarea României, pe toate planurile, este atît de cumplită, încît rămîi mut de uimire şi, pur şi simplu, te miri că încă mai avem aer de respirat, că încă mai bate un clopot într-o turlă de biserică şi că ne mai trezim dimineaţa. S-a dezlănţuit prăpădul, la toate nivelurile vieţii sociale, tot mai mulţi poliţişti fură cot la cot cu tîlharii şi atacă băncile, miniştrii cei noi îi acoperă pe miniştrii cei vechi, ca să poată jefui şi ei, în linişte, într-o impresionantă solidaritate a bandiţilor, şi singura Lege care funcţionează e Legea Tăcerii, Omerta Mafiei. Fiecare Jurnal al posturilor de Televiziune nu e altceva decît o fişă clinică a societăţii româneşti, aproape toate reportajele se termină, invariabil, la spital, la morgă sau la cimitir. Iar toată această presiune mediatică are efecte devastatoare asupra oamenilor, care, de fier dacă ar fi, dacă văd seară de seară numai atacuri, numai violuri, numai copii torturaţi, numai acte de violenţă şi sadism, numai omucideri, evident că n-au cum să reziste şi cedează psihic. Aceasta e numai una dintre cauzele depresiilor grave ale cetăţenilor, care au sporit numărul sinucigaşilor. Am să vă dau un singur exemplu al molimei difuzate prin micile ecrane: serile trecute, pe toate posturile de Televiziune au defilat doi indivizi care au săvîrşit o crimă la Fălticeni, iar unul dintre ei, cu o coafură şi căutătură studiată, de actor de cinema, a relatat cum şi-a împuşcat victima printr-o pernă, pentru amortizarea zgomotului, el aplicînd în viaţă, ba chiar în moarte, ceea ce a văzut în zeci şi zeci de filme violente, din care plouă cu găleata pe toate posturile de Televiziune. Psihologia socială a stabilit, de mult, că exemplul rău se ia mai repede ca exemplul bun. Ca reflex de apărare, dar, cu siguranţă, şi ca evadare într-o tinereţe aflată la adăpost, oamenii privesc cu tot mai multă linişte sufletească vechile filme româneşti; chiar şi cele care păreau ridicole la vremea lor au devenit astăzi veritabile bijuterii. Lumea fuge de colo-colo, caută refugii, tînjeşte după o clipă de linişte, pentru a-şi linge rănile. Aşa se îndobitoceşte şi se stăpîneşte mai uşor un popor: prin deşeurile toxice ale unei străinătăţi care şi-a creat, din timp, antidotul la alienarea propriilor comunităţi, dar îşi experimentează armele psihotronice şi biologice pe o Ţară rănită şi vulnerabilă, ca a noastră. Toate putregaiurile, toate dejecţiile, toate fluviile de scîrbă ale unui Occident care le-a făcut pe toate în 1.000 de ani şi acum răbufneşte, sînt preluate de noi ca nişte veritabile culmi ale gîndirii şi experienţei umane. Uitaţi-vă la presiunile infernale care se fac pentru legiferarea homosexualităţii, într-un univers românesc dominat, pînă mai ieri, de valorile creştine, de un spirit ţărănesc sănătos. Numai că cine aprobă sodomia, dă foc la Biblie! Dar ce mai contează o carte, fie ea şi sfîntă, pentru nişte demoni care au bombardat, fără să clipească, biserici, mînăstiri, grădiniţe de copii, şcoli, spitale, în vreme ce „cozile de topor” de la noi aplaudau pe marginea şanţului, strigînd că aceste atrocităţi, nu-i aşa, sînt „legitime şi necesare”?! Fibra biologică a Poporului Român e atacată sistematic, în conformitate cu un plan diabolic. Românii nu mai sînt priviţi ca o Naţiune, ci ca o turmă, care rabdă orice şi oricît. Am crezut şi mai cred în valorile clasice ale civilizaţiei occidentale, pe care o venerez, şi o singură lucrare a lui Mozart sau Beethoven face cît 1.000 de seraiuri şi haremuri ale unui Orient trîndav, el însuşi putred pînă în măduva oaselor – dar, pentru numele lui Dumnezeu, organismele internaţionale nu ne dau lucrări de control despre Renaştere, sau Iluminism, ci despre aberaţiile sexuale, sau lichidarea combinatelor zootehnice, pentru a ne înfometa „prin noi înşine”, cu aerul fariseu că nu mai pot de grija noastră. Aş putea vorbi zile şi nopţi despre toate aceste nenorociri care ne-au azvîrlit înapoi, în Evul Mediu întunecat, printr-un „tunel al timpului” placat cu gresia de foc a Iadului. Dar la ce bun? Le ştiţi foarte bine şi voi, pentru că le trăiţi, le vedeţi, le auziţi. Ziua, staţi cu inima cît un purice, de grija copiilor, care pot fi, Doamne fereşte, atacaţi, tîlhăriţi, răpiţi, violaţi, drogaţi, omorîţi. Seara, vă baricadaţi în casă mai rău ca pe vremea năvălirii tătarilor, dar hoţii vă fură păsările şi dobitoacele, ca să nu mai vorbesc de maşini, dacă le aveţi. Românii nu mai trăiesc – ei supravieţuiesc. Ticăloşia a mers pînă acolo încît un cunoscut profesor universitar de la Institutul Teologic din Bucureşti mi-a telefonat miercuri seara şi mi-a relatat cum firma de recuperatori a fostului ministru al Justiţiei, Valeriu Stoica, a lichidat Banca Internaţională a Religiilor, în mod ilegal, fără să ţină seama că acolo îşi aveau banii depuşi aproape toate cele 12.000 de parohii din România, iar acum mafioţii cu robă de avocaţi fură agoniseala bisericilor şi a cimitirelor, fără scrupule, fără teamă că-i bate Dumnezeu. Avocaţi să fure de la gura orfanilor şi a văduvelor, aşa ceva nu s-a mai văzut nici pe vreme de război! Trăim în Ţara lui „cine ţipă mai tare” şi a lui „cine fură mai mult”. Cine ţipă mai tare ne face pe noi extremişti şi ne pune la stîlpul infamiei. Cine fură mai mult are puterea banului, cumpără conştiinţe, îşi deschide ziare şi posturi de Radio şi de Televiziune, ba chiar corupe, cu bani grei, şi politicieni români – pentru a dezerta de la partidele cinstite, aşa cum s-a întîmplat cu 2 dezertori nenorociţi de la P.R.M., plimbaţi de zgardă pe la toate posturile de Televiziune – dar cumpără şi politicieni străini, pentru a le ţine spatele peste hotare şi a se eterniza la conducere.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(16 februarie 2001, Piaţa Avram Iancu din Cluj-Napoca; discurs rostit la Marea Adunare Populară, în faţa a 40.000 de români)

Păreri și opinii