Domnia fraților vitregi

in Polemici, controverse

Pentru majoritatea celor care au credință și ceva cunoștiințe privind trecutul biblic al omenirii, faptul că popoarele arab și evreu sînt înfrățite, nu este un secret. Dacă Avraam este unul dintre simbolurile existenței biblice și bunătății divine, copiii săi, Isaac și Ismael, reprezintă rădăcina celor două puternice religii, mozaică și islamică, religii care acum, în Secolul XXI, sînt pe poziții oarecum antagoniste. Avînd același tată, doar mame diferite, cele două religii au urmat căi independente una de cealaltă, au evoluat, și, la secole distanță, s-au reîntîlnit pe același teritoriu, acasă, acolo unde, de fapt, s-au născut. Poate că întîlnirea în sine este puțin mai tensionată acum, dar avînd în vedere că ,,sîngele apă nu se face”, am convingerea că, în timp, frăția celor două popoare va deveni puternică și dominantă la nivel global.

Dacă e să privim în trecut, observăm drama poporului evreu alungat din propria țară și condamnat să trăiască sute de ani în pribegie. În același timp, evoluția comunității islamice a suportat o reală creștere, să nu uităm că Imperiul Otoman, musulmanii, au fost, sute de ani, factorul dominant al Orientului și chiar al unei părți importante din Europa. Cu toate acestea, în perioada în care Imperiul Otoman era ,,pe val”, cînd, în general, musulmanii erau spaima lumii, a Europei în primul rînd, nu este cunoscut vreun pogrom al acestora asupra populației evreiești sau, cel puțin, nu ceva de o ferocitate specifică creștinilor, ale căror ,,activități războinice” de eliminare a evreilor sînt cunoscute. Dovadă că, în ciuda diferențelor dintre cele două religii, mozaică și islamică, arabii au văzut mereu în evrei niște frați, pentru că au același tată și, în definitiv, deasupra tuturor este același Dumnezeu, chiar dacă pentru unii se numește Iehova iar pentru alții, Allah. În mod sigur, cu toate că nu am să ajung vreodată să trăiesc acele zile, pentru că timpul va găsi o rezolvare în ceea ce privește disputa dintre Israel și țările arabe, fie ele sunite sau șiite, și ca recunoaștere a sîngelui, frăția dintre ele va triumfa, chiar dacă există încă diferențe în modul de percepție a trecutului. Un lucru, însă, este cert, și anume că Avraam a avut doi copii: unul făcut cu Agra, pe nume Ismael, și unul cu Sara, Isaac.  Prin acești doi fii ai lui Avraam, Dumnezeu ne-a lăsat două religii diferite, două neamuri diferite, unul foarte numeros, Islamul, așa cum Dumnezeu i-a promis Agrei, și unul mozaic, poporul lui Dumnezeu, prin Isaac.

Azi, în Secolul XXI, situația este cu mult diferită față de acum 100 de ani. Evreii au revenit acasă, au țara lor, au patria lor. Nu au fost întîmpinați cu flori, nu au fost scutiți de Holocaust, nu au fost scutiți de război, dar acum ei sînt acolo, mai deciși, mai determinați, mai hotărîți ca niciodată. Arabii, țările arabe care îi înconjoară, chiar dacă se obișnuiesc greu cu existența Israelului, încet, încet, nu doar că au acceptat că locul evreilor este acolo, în țara lor, în Ierusalimul lor. Pe măsură ce timpul trece, noile generații încep să înțeleagă că la origini au același sînge, încep să își dorească să revină armonia în Orientul Mijlociu, și am credința că întreaga lume, în următoarele sute de ani, va fi, cu ceva excepții, patria lor, a fraților vitregi.

Pe măsură ce civilizația și cunoașterea cîștigă teren în Europa, creștinismul pierde teren pe un front larg. Vedem că Europa este asediată de adepții Islamului, printr-o mișcare extrem de inteligentă a celor care au plănuit asta, în timp ce creștinismul începe să se simtă din ce în ce mai timorat, iar semnul crucii devine tot mai des privit ca un afront adus altor religii. În Europa bisericile devin tot mai reci, tot mai goale, în timp ce moscheile sînt din ce în ce mai pline de cei care nu au dat nici un pas înapoi de la credința în divinitate. Coroborat cu invazia controlată a Islamului în Europa, cu retragerea creștinismului din stradă și asedierea lui în lăcașele de cult, dar și în inimile celor care cred cu adevărat în Isus Christos, civilizația occidentală a început să propage cu agresivitate valori pe care Însuși Dumnezeu le condamnă. Căsătoriile dintre persoane de același sex, promovarea agresivă a homosexualității și condamnarea publică a celor care nu se identifică cu aceste valori, duc la contracția creștinismului în Europa, dar și în America de Nord.

Dacă luăm în calcul asediul asupra creștinismului, migrația Islamului în Europa, creșterea demografică negativă a țărilor din vestul Europei, tenacitatea cu care musulmanii își apără credința, totul coroborat cu inteligența poporului evreu, concluzia mea este că în următorii 500 de ani, creștinismul va fi o amintire în Europa de Vest și în America de Nord. În primul caz, creștinismul are să fie mult ,,diluat” și are șanse să reziste doar dacă Rusia va rezista asediului la care este supusă. Chiar și în acest caz, Islamul în Rusia va deveni agresiv și expansiv, pornind din sud-est, așa că ultimele insule creștine vor fi grupate cumva în jurul Moscovei și pe zona arcului carpatic. Islamul va cunoaște o creștere alarmantă, ca popor mare și nenumărat, iar religia creștină are să mai supraviețuiască sporadic în zona de est a Europei, în America de Sud și cam atît.  Am certitudinea că prin modul în care acum se desfășoară lucrurile în plan geopolitic, social și religios, întreaga lume are să fie condusă efectiv de către poporul ales al lui Dumnezeu, evreii, care vor conlucra frățește cu poporul numeros și urmaș direct al Agrei, cel musulman. Creștinismul are să dispară treptat, iar cei care vor urma în continuare credința în Isus Christos vor ajunge o minoritate privită cu toleranță de către urmașii celor doi frați.

Epoca ,,omului alb”, a occidentalului, se apropie de sfîrșit. Supraviețuirea lui ca spe­cie este condiționată de alegerile pe care elitele le vor face în perioada următoare. Din nefericire, însă, pe cît de corupte sînt acele elite, pe atît de determinați sînt cei care construiesc o nouă lume, așa că, dacă este să pariez pe viitor, eu aș paria pe conducerea reală și pe față a poporului ales al lui Dumnezeu, împreună cu fratele lui pierdut și regăsit, poporul arab. Restul religiilor, fie că sînt ele creștină, budistă, hindusă, vor fi mici insule tolerate de către evrei și arabi, în marele ocean al Islamului. Cam asta va fi realitatea în următorii 500 de ani, dacă nu cumva mai devreme. Noi acum sîntem contemporani cu începutul implementării acestui mare plan, pe care mințile luminate ale unor popoare au hotărît să-l transpună în realitate.

Se spune despre Mileniul 3 că va fi religios sau nu va fi deloc. În contextul restrîngerii religiilor la nivelul a doi frați, în mod sigur umanitatea va ajunge să cunoască, pentru prima oară în istorie, o primă pace mondială, acea pace de 1.000 de ani, despre care însuși Sf. Ioan Gură de Aur, în Apocalipsa, ne vorbea.

Tano

Păreri și opinii