Limba Română e Patria mea (5)

in Pentru împrospătarea memoriei

Pentru că nicăieri în lume ei nu vorbesc ungureşte, limba cu pricina neavînd nici un corespondent, pe nici un meridian. Tot ceea ce fac ei pe meleagurile noastre este o cacealma de trişori ordinari, care tot încearcă marea cu degetul şi, dacă gazda se prinde, sînt azvîrliţi, periodic, în şanţ, după care revin la masa de joc, în speranţa găsirii unor parteneri pe care îi pot păcăli mai uşor. Mihai Eminescu scria, în „Timpul”, că „maghiarul e un adversar comic, care nu poate fi luat în serios”. Totuşi, nu înţeleg cum de au reuşit ungurii, în 4 săptămîni, să capete de la PDSR ceea ce n-au reuşit, în 4 ani, să capete de la aliaţii lor naturali, PNŢCD, PNL şi PD! Aşa ceva rămîne un mister pentru mine, dar, mai mult ca sigur, îl vom dezlega în curînd. Probabil că i s-a promis PDSR-ului că va fi acceptat în Internaţionala Socialistă, la uşa căreia se ploconeşte şi doarme pe preş de 8 ani. Atunci cînd i-am spus lui Ion Iliescu, la Palatul Cotroceni, că cele 1,6 miliarde de dolari, pe care se lăuda Adrian Năstase că le va lua de pe piaţa privată de capital, reprezintă răsplata lui George Sörös pentru Legea administraţiei publice locale, interlocutorul meu s-a făcut negru de furie, mai negru decît e în realitate, ceea ce înseamnă că l-am atins la o coardă sensibilă.

În Ţară domneşte o vie îngrijorare faţă de actul de trădare al PDSR-ului. Fiindcă după sacrificarea Limbii Române nu ştim ce va urma: poate, cumva, eliminarea Art. 1 al Constituţiei României? 

Ori poate proclamarea autonomiei unor judeţe şi federalizarea României? Ce şi cît sînteţi dispuşi să mai trădaţi, domnilor Ion Iliescu şi Adrian Năstase? Şi cine v-a dat acest mandat? Pe cine reprezentaţi voi, de fapt? Ce drept politic şi moral aveţi, din moment ce PDSR-ul abia a fost ştampilat de 18% din populaţia cu drept de vot a României? Chiar vă amăgiţi cu iluzia că aţi rămas singuri în arenă şi că puteţi să tăiaţi şi să spînzuraţi în voie? Aşa-zisul viitor al dispariţiei frontierelor, pentru care ne tot pregăteşte, profetic, junele Adrian Năstase, cu vocea sa uşor cîntată şi efeminată, este o momeală pentru imbecilii de profesie. Minoritarii sexuali ne pot băga în multe locuri, chiar şi în spital, dar nu în Europa. Iar Franţa, de pildă, dacă s-ar învecina cu Ungaria, n-ar mai desfiinţa graniţa, dimpotrivă. Nu pricep de ce se tot amestecă în problema asta delicată un minoritar ca Viorel Hrebenciuc, ce competenţă şi ce calitate are, şi de ce uită cum a fost umilit la Budapesta, în martie 1996, de unde, cît era el de secretar general al Guvernului, s-a întors cu coada între picioare?! Cine provoacă tulburări interetnice, d-le Ion Iliescu? Cine e extremist? PRM-ul, care îi apără pe români de furia patologică a hungarismului, sau PDSR-ul, care ar trebui scos în afara Legii, aşa cum a fost scos PCR-ul, în anul 1924, pentru atentat la Siguranţa Statului? Şi nu mai înţeleg cum de şi-a permis prefectul PDSR-ist al judeţului Cluj, Vasile Soporan, să-l amendeze pe primarul ales – de 3 ori consecutiv – Gh. Funar, pentru faptul că a afişat cîteva extrase din Constituţia României, care ar trebui învăţate, pe de rost, de toţi cetăţenii, indiferent de etnie? Aşa se învaţă şi se afişează Constituţia SUA, în toate cele 50 de state, care-i problema? Carevasăzică, Ţara încă e plină de afişe electorale cu Petre Roman, care „poate”, şi Mugur Isărescu, care „vine la treabă”, şi Theodor Stolojan, care „vine la muncă”, dar se tot joacă tinerii ăştia cu graffitti şi reiese că „vine la şuncă”, deşi alegerile au trecut de mult şi eu i-am bătut măr pe toţi aceşti figuranţi – dar uite că nişte axiome, sau chiar versete despre România şi limba noastră sînt excomunicate de parcă ar fi nişte injurii! Incredibil! Acest prefect abuziv, care va avea, în curînd, soarta tuturor prefecţilor care au îndrăznit să-l prigonească pe Gh. Funar, n-a amendat un primar – nu, el a amendat, de fapt, Constituţia Ţării! Şi el crede că vom uita asta vreodată?! Aş vrea să îi pun în gardă pe clujeni: în special ei vor avea de pătimit din pricina oficializării limbii ungureşti. Fac apel la Istorie şi voi spune că, în seara zilei de 11 septembrie 1940, începînd cu ora 22.20, postul de Radio Kossuth repeta, la fiecare jumătate de oră, un Comunicat de o trufie fără margini, prin care se anunţa cum trupele maghiare au pătruns în Cluj, că din oraş au dispărut denumirile „Piaţa Unirii”, „Str. I.G. Duca”, inscripţia Matei Corvin de pe statuie fiind înlocuită cu fraze ungureşti. Acest Comunicat se încheie astfel: „De acum, pe caldarîmul oraşului răsună bocancul honvezilor, copitele cailor maghiari, tancurile şi trupele maghiare, care vor veghea la noua înviere a oraşului de altădată”. Primul oraş atacat de honvezi a fost Clujul. Primul simbol naţional înjunghiat de unguri a fost Limba Română. Deja, în ziarul „Cuvîntul Nou”, nr. din 20 ianuarie 2001, a apărut un text publicat de Primăria Municipiului Sf. Gheorghe, unde se anunţă că se fac angajări, dar este obligatorie, citez, „cunoaşterea limbilor română şi maghiară”. Iar primarul nazist al aceluiaşi Municipiu românesc, Albert Almoş, a declarat că celor 4 angajaţi români ai Primăriei – din 100 de angajaţi – li se va pune la dispoziţie „un manual bun de învăţare a limbii maghiare”, întrucît, începînd din acest an, şedinţele Consiliului Local se vor desfăşura în limba maghiară, iar primăria din oraşul Ferencvaros îl va împroprietări cu aparatură de traducere simultană. Prin urmare, s-a ajuns pînă aici! Inimaginabil! Unde în lume se mai petrece aşa ceva? Nicăieri! America, la care tot fac referire filfizonii noştri dîmboviţeni, nu recunoaşte şi nu utilizează decît o singură limbă oficială, deşi acolo trăiesc zeci de milioane de hispanici, germani, italieni şi alte etnii. Conform agenţiilor France Presse şi E.F.E., în anul 1995, liderul majorităţii republicane din Senat, Robert Dole – pe care aveam să-l cunosc şi eu, la Bucureşti – a afirmat, răspicat: „Engleza trebuie să devină, odată pentru totdeauna, limba oficială în SUA şi să fie abandonate, totodată, programele şcolare existente pentru alte limbi. Trebuie stopată practica învăţămîntului în mai multe limbi, care este înţeleasă ca o cale de inoculare a mîndriei etnice”. Aceleaşi agenţii de presă continuă: „În SUA, engleza este o limbă străină pentru mai mult de 32 de milioane de persoane în vîrstă de peste 5 ani. Dintre aceştia, 17 milioane sînt hispanici. Pe teritoriul SUA sînt folosite, în total, peste 300 de limbi şi dialecte, unele fiind vorbite de grupuri minuscule, cum ar fi caucaziana. Partizanii limbii engleze ca limbă oficială subliniază necesitatea unei limbi unificatoare şi denunţă costul multilingvismului (traducători, tipărituri) pentru Administraţie. Ei critică educaţia bilingvă, care de la începutul anilor ’70 a permis copiilor nevorbitori de limbă engleză să studieze, timp de mai mulţi ani, în limba maternă, înainte de a se integra în sistemul normal de învăţămînt. O astfel de practică încetineşte integrarea acestora, complică recrutarea de învăţători şi costă foarte scump” – am încheiat citatul.

Iubitele mele surori şi dragii mei fraţi, problema, în definitiv, nu e aceea a unei legi, nici măcar a trădării de Ţară cu care ne răsplătesc, periodic, nişte minoritari pe care i-am primit la sînul nostru şi i-am crezut oameni de omenie. Problema este soarta noastră nenorocită, de Popor care se scufundă în mlaştina sărăciei, a bolilor, a obscurantismului, a disperării. Aveam şi noi o „Pasăre Măiastră” – Limba Română – şi vor să ne-o împuşte în inimă. Aveam şi noi o „Floare Albastră” – harta rotundă a Ţării – şi vor s-o sfîşie şi pe-asta. Necazul cel mare este că, după „uciderea pruncilor”, din decembrie 1989, nu ne mai revenim. Ne prăbuşim, ne prăbuşim, şi nu ne aruncă nimeni o frînghie, decît ca să ne spînzurăm cu ea, iar dacă unul ca mine a încercat să ridice capul şi să-i tragă şi pe ceilalţi la aer curat, după el, au răbufnit vulcanii noroioşi şi mai cumplit. Iată cît de valabile sînt şi astăzi avertismentele aceluiaşi Nicolae Iorga – de la a cărui naştere se vor împlini, la 5 iunie, 130 de ani – cuvinte scrise în anul blestemat 1940: „E plină Ţara de la un capăt la altul de oameni care nu ne vor binele. Ei întreabă pe fiecare, scotocesc, caută să fure gîndul omului, ca să-l folosească împotriva fiinţei înseşi a României. Spioni pricepuţi, ei vă iau cu binele pînă ce ajung să fie stăpîni pe taina dorită de ei. În războiul trecut, mii de soldaţi şi-au pierdut viaţa de pe urma acestor ticăloşi, care ştiu toate drumurile şi cărările şi află din vreme toate mişcările noastre. Faţă de dînşii, ochii-n patru!”. Şi, continuă Dascălul Naţional: „Neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor. Copil al Romei pierdut în pustiu. Aşa de puţini între aşa de mulţi! Cu fraţii la celălalt capăt al Europei şi cu străini de noi în toate părţile. Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie, dar siliţi a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puţin se părăsesc şi cele mai dulci Patrii. Noi am rămas. (…) Aşa mergem, din veac în veac, ca drumeţul în calea lupilor”.

Noroc că noi sîntem mai încăpăţînaţi decît duşmanii noştri. Şi mai mulţi. Şi mai voinici. Şi mai bravi. Iar Dumnezeu nu ţine partea Antichriştilor, ci a copiilor Lui, creştinii. Nu vom mai da ungurilor nimic, decît, eventual, paşaport să plece unde or vedea cu ochii! Nu ne vom supune Legii de purificare etnică şi de maghiarizare forţată a Transilvaniei! Totul pînă la Limba Română! Jos PDSR-ul şi trădătorii de Neam şi Ţară, care au furat alegerile! Jos Mafia! Sus Patria! Doamne Dumnezeule, apără şi ocroteşte Poporul Român, acum şi în vecii vecilor!

Sfîrșit

CORNELIU VADIM TUDOR

(16 februarie 2001, Piaţa Avram Iancu din Cluj-Napoca; discurs rostit la Marea Adunare Populară, în faţa a 40.000 de români)

Păreri și opinii