IN MEMORIAM

in Pentru împrospătarea memoriei

Ca în fiecare an, pe 14 septembrie Biserica ,,Sfîntul Gheorghe Nou” din București, se pregătește să îl comemoreze pe cel care a fost numit Tribunul de către poporul român, Corneliu Vadim Tudor. Zi sfîntă în calendarul ortodox, Înălțarea Sfintei Cruci, devine acum o zi de doliu pentru România, plecarea prematură la cer a Tribunului fiind regretată de din ce în ce mai mulți români. Alături de familie, weekend-ul trecut au stat prietenii devotați, puțini, prea puțini, ai lui Vadim, prezenți an de an, cîteva televiziuni și, nu în ultimul rînd, mulți români.

,,Cu prezența au rămas foarte puțini, dar cu sufletul constat pe zi ce trece că sînt în continuare foarte, foarte mulți români, atît din țară, cît și din străinătate care l-au iubit, care-l iubesc în continuare, care abia acum îi descoperă opera, viața și tot ceea ce a făcut el în toți anii cît a stat pe pămînt. Tot ceea ce a scris, tot ceea ce a făcut ca politician, toate operele lui. Oamenii în continuare îi distribuie mesajele, mai ales pe rețelele de socializare, pentru că există un număr foarte mare de grupuri realizate după moarte, în care oamenii îi cinstesc memoria”, a declarat Lidia Vadim Tudor.

Slujba de parastas a fost oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu preotul paroh al bisericii de la Kilometrul zero al Capitalei, părintele Emil Nedelea Cărămizaru, De altfel, Corneliu Vadim Tudor venea deseori la biserica pe care acesta o păstoreşte pentru a se ruga la moaştele Sfîntului Ierarh Nicolae, dar şi pentru că avea un respect imens pentru acest lăcaş de cult, avînd în vedere că aici se află racla cu moaştele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu. În semn de preţuire, părintele Emil Cărămizaru i-a îndeplinit marelui om de cultură o dorinţă pe care acesta şi-o exprimase din timpul vieţii, anume aceea de a i se săvîrşi slujba de înmormîntare, dar și toate parastasele la Biserica Sf. Gheorghe Nou din centrul Capitalei.

,,Ar fi loc de scris o carte pentru a vorbi despre teologul şi Omul lui Dumnezeu, Corneliu Vadim Tudor… Realmente, dialogurile pe care le aveam cu domnia-sa despre credinţă, viaţa veşnică, teologia patristică sau rolul Bisericii Ortodoxe în Istoria neamului nostru românesc curgeau ca un fluviu neostenit spre crugul luminii neînserate…Venea destul de frecvent la biserica unde îl slujesc pe Dumnezeu, lăcaşul de suflet al lui Vodă Brâncoveanu, şi ultima sa ctitorie; biserica unde odinioară au fost săvîrşite slujbe de prohodire a lui Mihai Eminescu, Aurel Vlaicu, Octavian Goga, Ioan Alexandru, apoi prietenul nostru Ion Dolănescu. Se închina cu reverenţă, ori de cîte ori avea prilejul, la moaştele Sfîntului Martir Constantin Brâncoveanu, sau la mîna dreaptă a Sfîntului Ierarh Nicolae din acest sfînt lăcaş, pentru care avea o evlavie deosebită, ştiind că era darul de suflet al Voievodului martir şi întregitor de neam Mihai Viteazul”, a declarat preotul paroh al Bisericii ,,Sfîntul Gheorghe Nou”. De asemenea, acesta este convins de faptul că Tribunul și-a presimțit moartea. ,,Într-o seară, cu aproximativ şase luni înainte de a părăsi această lume, după ce a sărutat cu smerenie sfintele odoare, m-a rugat să nu uit că dacă Dumnezeu va hotărî ca el să plece din lumea aceasta, testamentul său este ca slujba sa de înmormîntare să fie ţinută în această biserică voievodală, cu valoare de simbol național. Îmi spunea: «În acest loc i s-a făcut slujba de înmormîntare lui Eminescu, aici vreau să fiu şi eu prohodit, iar necrologul să-l ţi tu, frate Emile…». Era un om luminat de Dumnezeu, cu credinţă statornică, şi cred că simţea că va pleca. Este ştiut faptul că avea şi un imens simţ al umorului. Ştiind acest lucru, i-am răspuns zîmbind printr-o glumă: «Nu am timp pentru prieteni…». Din păcate, presimţirea lui s-a adeverit… Iar eu, împreună cu iubitoarea sa familie, dar şi cu cealaltă familie mai mare – zecile de mii de românii din toată ţara care au venit să-i aducă un pios omagiu, l-am privegheat cu rugăciuni neîntrerupte trei zile şi trei nopţi… O mare de iubire, respect, flori şi făclii aprinse pentru sufletul său credincios”, a adăugat părintele Emil Nedelea Cărămizaru.

S-au scurs patru ani de cînd ,,Omul cu mintea de diamant”, Corneliu Vadim Tudor, a plecat spre viaţa veşnică, pe care a mărturisit-o şi în care credea cu neatinsă statornicie pe temelia sfintei învăţături a Mîntuitorului nostru Isus Christos… Veşnică să-i fie pomenirea, în veci. Amin!

Păreri și opinii