Românii, obligaţi să se însoare cu evreice, rusoaice sau unguroaice (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Istoria, aşa cum a fost

 

Referitor la acest subiect, autorul abordează o singură latură, şi anume aceea a căsătoriilor mixte, realizate nu atît din dragostea dintre parteneri, ci din pricina „sarcinii de partid”. Vom observa că mai toţi românii, şi nu numai ei, care au fost promovaţi în funcţii înalte, în ierarhia partidului, în Guvern şi în alte instituţii fundamentale ale Statului, erau căsătoriţi cu evreice: Chivu Stoica – cu Tina, Gheorghe Apostol – cu Melita, Gogu Rădulescu – cu Dorina, Emil Bodnăraş, generalul Ion Ioniţă, generalul Ion Coman, Gheorghe Pană, Teodor Marinescu, Grigore Preoteasa, Nicolae Coroiu, Victor Dumitriu, Manea Mănescu aveau, şi ei, soţii evreice. Pînă şi Luka Laszlo s-a căsătorit cu Betty. Era el om de nădejde, dar trebuia controlat şi ţinut pe direcţia convenită. Mariajul era hotărît şi aranjat la Secţia de Cadre a C.C. a P.C.R., unde trona Ida Felix. „N-aţi avut timp şi nu aveţi timp pentru a găsi miresele potrivite… Vi le găsim noi”. Miresele găsite erau „tovarăşe” verificate, de nădejde, aşa că nazurile nu-şi aveau rostul. Un refuz putea însemna ratarea unei cariere promiţătoare. Aşadar, propunerea era acceptată, iar mariajul pornea cu sincope, rezistînd, la cei mai mulţi dintre ei, pînă ce se vedeau înscăunaţi şi siguri pe poziţia lor, atunci cînd nu mai puteau fi ameninţaţi. Astfel au procedat şi Chivu, şi Apostol, şi Bodnăraş. Nu-i de prisos dacă spunem că Ida Felix şi alţii care o ajutau în acest demers „patriotic” nu se autoînvestiseră cu o aşa îndeletnicire. Ei primiseră dispoziţie de la organizaţiile evreieşti cu preocupări de dominaţie a lumii, în general, şi în special a lumii comuniste, care abia se năştea în ţările din Centrul şi Sud-Estul Europei. Însă, codoaşa principală a fost Ana Rabinsohn Pauker. Aceasta, în luna august 1944, cînd a venit în ţară, în calitate de comisar-şef al Diviziei Tudor Vladimirescu, cu gradul de colonel, a adus cu ea un „regiment” de tinere şi frumoase rusoaice – de fapt, evreice -, pe care avea să le recomande comuniştilor români, promovaţi în activităţi de partid şi de stat. Este un caz tipic de codoşie politică, Ana Pauker devenind „naşa” multor dintre aceia care aveau să joace un rol major în destinele României. În această „codoşie politică” nu era amestecat numai Kremlinul, ci şi organizaţiile mondiale evreieşti, interesate ca în România, la conducere, să se instaleze evreii, pe această cale ei avînd posibilitatea să stoarcă tot mai mult din bogăţiile acestei ţări. Şi au strîns aur, bijuterii, tablouri, mobilă stil, porţelanuri, chiar şi valută forte. Totul a luat calea Occidentului. Se-nţelege că şi le însuşeau pe acelea care scăpau „vigilenţei” ocupantului sovietic. Nu este vorba de o închipuire, ci de fapte reale, consemnate în documentele aflate în arhivele fostei Securităţi.

(va urma)

General NEAGU COSMA

 

FOTBAL

 

COMENTARII DE LA CITITORI