Stalin (10)

in Alte știri

 

De la secretar general la tiran (7)

Felul în care Stalin a impus regimul sovietic în Georgia se dovedise „brutal, excesiv, lipsit de înţelepciune şi imperialist”. Dar, ceea ce i se păruse şi mai grav era grosolănia cu care Stalin o trata pe Nadejda Krupskaia, o femeie formidabilă, pe care Stalin n-a plăcut-o niciodată şi despre care îşi imagina că-şi lăsa soţul, pe Lenin, să muncească prea mult. Făcuse şi o glumă, sugerînd promovarea Elenei Stasova, secretara preferată a lui Lenin, în rolul de „soţie de rezervă”, ceea ce a afectat-o pe Krupskaia, aceasta fiind cu aproape 20 de ani mai în vîrstă decît Stasova. Krupskaia se plînsese că Lenin era mereu în preajma secretarei, dar a avut, fără doar şi poate, un cuvînt de spus în ziua de Crăciun a anului 1922, cînd Lenin a dictat testamentul său, un memorandum referitor la succesiunea în fruntea partidului. Nimeni n-a ştiut de testament, în afară de Krupskaia şi de secretara căreia i s-a dictat textul (nu Stasova). Lenin şi-a exprimat temerile că vor avea loc conflicte de personalitate între Stalin şi Troţki, „cel mai capabil membru din Comitetul Central actual”, dar „prea încrezător în sine şi înclinat să se opună hotărîrilor luate de Comitet”, ceea ce era un defect grav într-un partid, „pregătit să fie disciplinat, să lucreze în echipă şi să reprime individualismul”. Pe de altă parte, „tovarăşul Stalin, ajuns secretar general, avea multă putere, el nefiind suficient de ponderat în exercitarea autorităţii de care dispunea”. L-a criticat şi pe Buharin, „favoritul partidului”, pentru că era prea scolastic, i-a criticat şi pe Zinoviev, şi pe Kamenev, pentru că nu fuseseră de acord cu acapararea puterii politice în vîltoarea Revoluţiei din Octombrie.

Testamentul a fost ţinut secret, dar, din cîte se ştie, Lenin era în pragul unei rupturi definitive cu Stalin, înaintea celui de-al treilea atac cerebral al său. I-a trimis lui Stalin un mesaj în care „rupea” relaţiile personale cu el şi a început să încurajeze opoziţia georgiană din Partidul Bolşevic, îndemnînd-o să reziste centralizării urmărite de Stalin: „Sînt cu toată inima alături de voi”. Însă, paralizia verbală a recidivat, iar înainte de a mai apuca să facă un pas decisiv, Lenin a păşit în eternitate. Stalin şi-a jucat, cu dibăcie, cărţile, iar la moartea lui Lenin a fost în fruntea celor care îi cîntau osanale, insistînd ca tovarăşul Lenin să fie îmbălsămat, iar sicriul său să fie aşezat în Piaţa Roşie (Lenin se împotrivise, în mod special, acestui aspect). În final, ca preludiu al atacului contra lui Troţki, s-a împăcat cu Zinoviev şi Kamenev. Troţki n-a avut nici un rol în ceremoniile funerare şi în transfigurarea lui Lenin. Era bolnav, urma o cură în Caucaz, şi a declarat că Stalin l-a dezinformat în mod conştient cu privire la data înmormîntării. Aşadar, sicriul a fost purtat de Stalin, de Zinoviev şi de Kamenev, care au participat şi la săvîrşirea altor ritualuri solemne. Stalin a scris, în stil liturgic, şi un „jurămînt solemn”, adresat lui Lenin, pe care l-a prezentat în faţa Congresului.

(va urma)

PAUL JOHNSON

 

 

PAGINA 10

COMENTARII DE LA CITITORI