Reîncarnarea lui Shakespeare (9)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Călătoriile lui Shakespeare (8)

Shakespeare s-a născut în 1564, aşadar, vîrsta lui era de 30-35 de ani, între mijlocul anilor 1590 şi sfîrşitul deceniului, aceasta fiind perioada în care cercetătorii plasează piesele „Neguţătorul din Veneţia“ şi „Iulius Cezar“. Nu este imposibil ca tot atunci să fi fost scrisă şi piesa „Hamlet“. Dacă aceste date sînt corecte, ne putem întreba: cum de ştia Terry astfel de amănunte, în condiţiile în care el nu a studiat niciodată viaţa sau opera lui Shakespeare? În nici un moment, pe parcursul regresiilor sale, Terry nu a venit cu vreo informaţie care să fie, în mod evident, falsă, anacronică, sau imposibil de plasat în cadrul a ceea ce se cunoaşte ori se presupune despre viaţa lui Shakespeare. Mai iese în evidenţă un detaliu, pe care, din nou, nici Terry şi nici eu nu-l cunoşteam înaintea acestor şedinţe. Remagen fusese, într-adevăr, o fortăreaţă romană, oraşul fiind celebru pentru ruinele sale romane. Cu cît mă gîndesc mai mult la toate astea, cu atît posibilitatea ca Terry să fie reîncarnarea lui Shakespeare îmi pare tot mai plauzibilă.

* * *

Din moment ce am explorat călătoriile lui Terry şi am văzut că el ar putea fi reîncarnarea lui Shakespere, aş vrea acum să mă axez pe cîteva frînturi de informaţii (probabil minore) care au ieşit la iveală în timpul regresiilor şi care, toate, sînt interesante din perspectiva împlinirii vieţii marelui dramaturg, aşa cum o ştim acum. Începem cu reîntoarcerea lui Shakespeare la vechea sa şcoală, unde se bucură, din plin, de statutul de vedetă: ,,Văd o clădire mare de piatră, cu o clopotniţă pătrată. E o construcţie lungă, cu 3 intrări care ies în evidenţă de-a lungul unei laturi. E un colegiu. Intru pe prima uşă. Înăuntru sînt şiruri de pupitre lungi, în care stau elevii care învaţă. Sînt întîmpinat de un bărbat. Numele de Harold Wilkins e cel care îmi vine în minte. Îl cunosc. Revizitez acest loc, unde am senzaţia că am mai fost, demult, ca elev, mai degrabă în perioada adolescenţei, decît în cea a copilăriei. Simt că am amintiri plăcute despre acest loc – e un moment de care m-am bucurat. Îmi tot vin în minte două locuri: Warwick şi Gloucester. Sînt prezentat unora dintre băieţii de aici, care au în jur de 12-13 ani. Eu am aproximativ 30 de ani şi simt că m-am descurcat binişor în viaţă. Se ţine un curs despre poezie şi despre versuri, în general. Acest profesor, Harold Wilkins, e cel care mi-a predat şi mie un astfel de curs. Vorbesc cu băieţii, îi încurajez. Le povestesc despre călătoriile mele, despre porturile pe care le-am văzut şi despre furtuna uriaşă. Am obiceiul să-mi pun piciorul pe un scaun atunci cînd spun o poveste. Le vorbesc cu mult patos. Ei mă urmăresc cu atenţie şi sînt încîntaţi de felul meu de a relata. Mimez o parte din scenele pe care le-am văzut, mă deplasez în sus şi în jos, îmi folosesc braţele pentru a face gesturile potrivite, sau mă opresc brusc, toate acestea, pentru a-mi întări, cît mai sugestiv, spusele. Plec acum. Văd dealurile din jur şi o zonă împădurită. Urc într-o trăsură. Cred că mă îndrept spre Gloucester”.

S-a presupus întotdeauna că Shakespeare a fost educat la ,,Kings New School”, în Stratford, dincolo de Avon, deşi nu s-a păstrat nici o dovadă care să susţină această teorie. E posibil, oare, ca tînărul Shakespeare să nu fi studiat acolo, ci în altă parte? Sau să se fi mutat, cînd a împlinit vîrsta de 10 sau 11 ani, la o şcoală superioară, din alt oraş (aşa cum se obişnuia, în gimnaziu, pe vremea aceea)? Senzaţia lui Terry, cum că Shakespeare, la vîrsta adolescenţei, se afla la şcoală, ca elev, ar sugera acest lucru. Să fie adevărat că Shakespeare nu a urmat cursurile în Stratford, ci în Gloucester, sau în Warwick? Fusese el, oare, inspirat de învăţăturile unui profesor de şcoală de mult uitat, care se numea Harold Wilkins?

(va urma)

STEVE BURGESS

 

 

 

COMENTARII DE LA CITITORI