Muzica, între Dumnezeu şi Satana (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Efecte în viaţa morală

Faptele arată că revoluţia rock’n’roll-ului a generat, în ultimii 40-50 de ani, cea mai profundă pervertire a tineretului din întreaga Istorie a omenirii. Frank Garlock notează, în lucrarea sa ,,The Big Beat”: ,,Partizanii haosului şi ai dezordinii nu ar fi putut găsi o cale mai potrivită pentru a promova şi a sădi ideile şi filozofia lor în tînăra generaţie din diferitele ţări ale lumii. Tocmai în ţările în care rock’n’roll-ul este mai popular se constată nu numai cea mai mare delincvenţă din lume, dar şi creşterea cea mai rapidă a numărului de crime printre tineri, de naşteri în afara căsătoriilor, de acte de violenţă de orice tip, asasinate şi sinucideri”. Nu poate fi vorba de destindere, de distracţie nevinovată. Cum pot fi considerate amuzament inocent cîntece ale căror texte îndeamnă la acte de sadism, de bestialitate, de necrofilie, de perversiune sexuală? Ca, de pildă, textul melodiei ,,Mind of a Lunatic”, a formaţiei ,,Geto Boys”: ,,Ea m-a implorat să n-o ucid/ Eu i-am oferit un trandafir/ Apoi i-am tăiat gîtul/ Am privit-o cum se zvîrcoleşte în spasme/ Pînă cînd ochii i s-au închis/ Am făcut amor cu cadavrul ei/ Şi, înainte s-o las, am scris cu sîngele ei/ Numele meu pe perete: Helter Skelter”.

Don Sesto Serri, paroh şi exorcist din Modena, Italia, este convins că Satana este regele rock-ului şi că locurile preferate ale Celui Rău, pentru a-şi face adepţi, sînt discotecile. Mai mulţi inşi posedaţi de diavol i-au declarat, după ce au fost eliberaţi prin exorcisme, că au făcut iniţierea satanică în discoteci: ,,În unele dintre aceste localuri, scrie exorcistul în ziarul italian Il Giorno, din 17 iunie 1990, la un moment dat din noapte, adepţii unor secte mai mult sau mai puţin secrete au acces liber la săli rezervate, în care se săvîrşesc ritualuri satanice. Cei mai labili dintre participanţi se trezesc cu diavolul intrat în trupul lor, fiind nevoiţi, apoi, să recurgă la exorcism”. De ce tocmai discotecile? Exorcistul explică: ,,Discotecile sînt printre locurile preferate ale Satanei, deoarece rock-ul care se cîntă în interiorul lor acţionează negativ asupra fizicului, a psihicului şi a moralităţii. E corespondentul drogului. Mesajele sale subliminale duc la perversiune sexuală, la revoltă, la sinucidere, la violenţă şi la supunerea faţă de Satana. În aceste localuri, ambianţa este una cît se poate de favorabilă, folosindu-se, adesea, ca elemente de decor, simboluri satanice, iar muzica anumitor formaţii este, în mod deschis, transgresivă şi satanică. Pasul către liturghiile negre e scurt, şi nici nu este de mirare că unii sfîrşesc prin a crede în diavol, devenind prada lui”.

Unul dintre cei mai cunoscuţi demonologi italieni, Corrado Balducci, în cartea sa ,,Adoratori ai Satanei şi rock satanic”, afirmă că masacrele de sîmbătă seara sînt, de fapt, sinucideri mascate, provocate de muzica rock, pe care tinerii o ascultă în discoteci. ,,Rock-ul, ca explicaţie, poate căpăta greutate, printre diferitele ipoteze, nu numai cînd sinuciderea este comisă cu mijloace şi în împrejurări bine determinate şi voite, de exemplu, cu gazele emanate din motorul maşinii parcate, dar şi atunci cînd actul suicidar are loc în situaţii care te fac să te gîndeşti la neprevăzut şi la accident. În aceste ultime eventualităţi, vreau să mă refer la masacrele de sîmbătă seara, care îi au ca protagonişti pe tinerii obosiţi şi, poate, drogaţi, dar mai cu seamă agresaţi în conştiinţa lor şi răniţi de mesajele şi miturile care îi fac să dispreţuiască pericolul, ei neavînd deloc încredere în viaţă. Asta, dacă nu cumva sînt împinşi să se sacrifice dumnezeului lor, în dorinţa de a-şi revedea idolii şi de a se bucura de ei, în acea atmosferă aşa-zis fericită a infernului, în care, fără ca măcar să-şi dea seama, au sfrîrşit prin a crede. Deja, în 1983, într-un studiu asupra creşterii numărului de sinucideri printre adolescenţi, publicat în revista «Newsweek», din 15 august, se vorbea de accidente stradale ca fiind sinucideri – uneori camuflate – care îşi au explicaţia în muzica rock”.

Autorităţile politice, guvernele, cheltuiesc miliarde pentru a combate poluarea atmosferi, a apelor, pentru a salva unele specii de animale sau de plante de la dispariţie. Sînt numeroase organisme şi asociaţii pentru protecţia consumatorilor, care veghează ca populaţia să nu cumpere carne alterată, alimente degradate, produse periculoase sau avînd termenul de garanţie expirat. De aceea, e inexplicabil cum de nici autorităţile civile, nici autorităţile religioase nu fac nimic pentru a combate poluarea morală şi spirituală, provocată de o muzică periculoasă, ce devastează vieţile tinerilor şi care e mai nocivă decît carnea alterată sau ciupercile otrăvitoare. Desigur, nu orice muzică provenită din blues-ul american e satanică şi condamnabilă. Am văzut că unele forme, din faza incipientă a evoluţiei blues-ului, purificate, poartă amprenta sacrului, aşa cum este ,,spiritual”-ul şi ,,gospel”-ul. Evident, însă, că rock-ul, în formele sale evoluate, cu care s-a impus în lume, nu poate fi acceptat, chiar cînd textul este nevinovat, avînd în vedere efectele negative pe care tehnicile muzicale folosite le au asupra trupului şi psihicului omului. Mesajele subliminale – nu numai cînd sînt satanice sau subversive şi incită la violenţă, la perversiuni sexuale, dar chiar şi atunci cînd au un conţinut religios – constituie o violare a conştiinţei şi un atentat la libertatea de voinţă a omului.

(va urma)

Preot CLAUDIU DUMEA

 

COMENTARII DE LA CITITORI