Cîntecul popular în opera lui Anatol Vieru

in Alte știri

 

 

Compozitorul, profesorul şi muzicologul Anatol Vieru, din generaţia lui Nichita Stănescu, s-a afirmat datorită succeselor extraordinare atît pe plan naţional, cît şi pe plan mondial. În această privinţă, nenumărate cronici şi premii ale sale vor sta mărturie în eternitatea culturii româneşti. Folclorul nostru a fost şi va rămîne „clasicismul nostru”. Să nu uităm că la noi, în România, folclorul este încă viu, spre deosebire de cel al altor popoare europene, din Vestul continentului. În Sud-Estul şi Estul european, în Asia, în Africa, în cele două Americi, cîntecul popular a constituit o permanentă sursă de inspiraţie pentru autenticii compozitori. În cartea „Muzica corală românească” am reliefat următoarele aspecte: „Melosul modal, arhaic, armonia, polifonia modală, eterofonia, deosebit de atrăgătoare, intensa varietate ritmică şi timbrală sînt mijloacele de expresie cu care arta sonoră românească îmbogăţeşte Lumea Euterpei, în contextul universal. Avem marele merit că în clasicismul nostru se găsesc multe dintre elementele care au revoluţionat, din temelie, discursul de tip clasic – mă refer la sunete nedeterminate, sferturi de ton, polimetrie, poliritmie, polimodalism, aleatorism -, încît creatorii noştri nu au fost nevoiţi să recurgă la «laborator», ci au preluat toate acestea din solul natal, unde constelaţia dinamică se evidenţiază foarte expresiv. Situată în constelaţia europeană, muzica noastră nu numai că nu dispare, sau păleşte, ci se arată într-o lumină torenţială. În desele confruntări internaţionale, entuziasmul străinilor creşte neîncetat. O preţuim nu numai pentru că a valorificat spiritualitatea străvechiului neam daco-roman, ci şi pentru că aparţine marelui tezaur clasic şi universal al lumii melodiei”.

Lucrările vocale şi instrumentale ale lui Anatol Vieru sînt puternic ancorate în folclorul nostru milenar. Este suficient să mă refer la cele Cinci coruri pe versuri populare, la Concertul pentru orchestră, Concertul pentru flaut şi orchestră, Concertul pentru cello şi orchestră şi la Oratoriul Mioriţa, deoarece toate evidenţiază inovaţii admirabile, în contextul unui modalism cromatic, al unui concept polifonic şi armonic novator, la care se asociază o orchestraţie strălucitoare, ce relevă puncte comune cu orchestraţiile generate de Theodor Rogalski, Constantin Silvestri, Paul Constantinescu, Dumitru Capoianu şi Tiberiu Olah. Semnificativ este şi faptul în virtutea căruia Concertul pentrul cello şi orchestră a fost distins cu „Premiul Regina Maria José”, la Geneva. Despre această izbîndă a prietenului meu de suflet – polivalentul muzician Anatol Vieru – a fost posibil un apreciabil număr de cronici emoţionante, în centre cu o străveche tradiţie artistică, în acest climat al măiestriei tulburătoare. Pentru Anatol Vieru, „Muzica e refugiul sufletelor, pe care le-a rănit fericirea”.

DORU POPOVICI

 

COMENTARII DE LA CITITORI