5 funcţionari publici

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Primul este Liviu Librescu, fost om de ştiinţă, fizician, eminent profesor la Virginia Tech University, din Statele Unite ale Americii, un bulevard din marele Bucureşti purtîndu-i numele. La 16 aprilie 2007, el a împiedicat un maniac asasin să-şi continue crimele, după ce apucase să ucidă 32 de sudenţi, şi a plătit cu viaţa, salvînd alte zeci de vieţi tinere. Profesorul americano-israeliano-român Liviu Librescu, născut la Focşani, se afla la cursuri, adică performa funcţia şi datoria publică, nobilă, de dascăl şi astfel, în ultimele clipe ale vieţii sale, i-a învăţat pe oameni nu numai tainele fizicii, dar şi cele ale sufletului. I-a învăţat nobleţea unică a sacrificiului suprem, pentru ca vieţile altora să continue.

Al doilea funcţionar public din titlul acestui editorial este poliţistul-erou Bogdan Cosmin Gigină (28 de ani), de la Brigada Rutieră a Capitalei (120 de oameni), căzut cu motocicleta într-o groapă lăsată deschisă de pe Bulevardul Ştirbei Vodă, din centrul Capitalei, decedat după puţină vreme şi înmormîntat, vinerea trecută, fiind însoţit pe ultimul drum de sute de colegei îmbrăcaţi în uniforme. Bogdan a fost antemergător la coloana oficială a ministrului Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea, la 20 octombrie. Accidentul s-a întîmplat pe la 7 seara. Au trecut, apoi, zile întregi, pînă cînd ministerul menţionat a dat publicităţii date despre cele întîmplate – de bună seamă au crezut că pot ascunde adevărul şi muşamaliza situaţia. Poliţistul-erou căzut la datorie a fost victima unor contractori neglijenţi şi inconştienţi, de la întreţinerea drumurilor publice, criminali din culpă maximă, precum şi a abuzului la fel de lipsit de raţiune şi aducător de moarte al unui vicepremier aflat în afara orelor de serviciu, adică în drum spre casă. Adică Bogdan a fost victima unui personaj refulat şi complexat din vremurile pre-decembriste, care, după mulţi ani de ordine primite de sus, de umilinţe şi mustrări de la tot felul de şefi, a biciuit, pînă la capăt, pe ploaie, frig şi asfalt alunecos un poliţist-erou, spre a-l duce acasă cu peste 100 km la oră, prin mijlocul Bucureştilor, acasă, la halatul pufos, şi la papucii comozi.

Al treilea funcţionar public din titlu este însuşi vicepremierul Gabriel Oprea. Cel care dovedeşte că, în aceste clipe, Securitatea Naţională a României începe cu insecuritatea personală maximă a poliţiştilor din preajma lui, cei care-l păzesc, cei din coloana vicepremierului însărcinat cu Securitatea Naţională. (?!) Iată un paradox, urmează parodiile. Prima, halucinantă: vicepremierul este mistuit de dorinţa de a avea catedre universitare şi de a conduce doctorate. De a fi „profesor“, la fel cum a fost profesorul Librescu. Reuşeşte să fie o parodie patetică a celui căzut la datorie, la datoria publică, datoria faţă de studenţii săi. La fel, general cu 4 stele cîştigate la serviciul de manutanţă, dl. Oprea a fost, este şi va rămîne o parodie de militar, neavînd absolut nimic în comun cu spiritul şi statura poliţistulului-erou dispărut, zilele trecute, în mod absurd, adică în slujba, pînă la capăt, a unui

general-bufon încruntat. Un general care începe să semene tot mai mult cu „generalii“ latino-americani fabricaţi de CIA şi făcuţi lideri în vreo ţară bananieră/

cocotieră/cupriferă/guaniferă (îngrăşăminte naturale din găinaţ de păsări marine)/furnizoare de droguri etc. din America Latină.

Al patrulea funcţionar public în atenţie este preşedintele Klaus Iohannis. A doua zi după asasinarea profesorului-erou Liviu Librescu, fostul preşedinte al SUA, George W. Bush, l-a onorat, în cadrul unui serviciu memorial, şi a declarat: „Acum două zile ne-a fost dat să vedem oroarea, dar şi acte extraordinare de curaj. Am văzut acest curaj întruchipat într-un profesor numit Liviu Librescu. În momentul în care asasinul a încercat să intre pe uşă în sala unde profesorul îşi ţinea cursul, acest om brav a blocat-o cu trupul său, iar studenţii au avut, astfel, timp să fugă prin ferestrele încăperii. În această Zi a Amintirilor, acest supravieţuitor al Holocaustului şi-a sacrificat propria sa viaţă, ca alţii să poată trăi. Iar în această dimineaţă noi, aici, îi onorăm amintirea şi sîntem mai puternici, învăţînd din pilda sa“. La două zile după dispariţia poliţistului-erou Bogdan Gigină, preşedintele Iohannis nu a rostit nici un cuvînt despre oroare, despre curaj, nelegalitate, bravură, impostură, sacrificiu, maimuţăreală, onoare, despre anticul Plaut şi a sa comedie „Soldatul fanfaron“, despre amintiri, generali de tinichea şi despre pilde pentru ceilalţi. Abia după o săptămînă, l-a poftit pe premierul Victor Ponta să ia, în sfîrşit, o poziţie faţă de toate cele întîmplate.

Al 5-lea funcţionar public, cu mari, uriaşe datorii faţă de public este premierul Victor Ponta. Premierul tace.

Demnitatea, onoarea şi demisia au murit în România. Guvernul Victor Ponta, premier, vicepremier şi miniştri, cîţi or fi, le cîntă prohodul.

Radu Toma

COMENTARII DE LA CITITORI