5 septembrie 1980 – 5 septembrie 2015 – JUBILEUL A 35 DE ANI DE LA APARIŢIA, ÎN REVISTA „SĂPTĂMÎNA“, A ARTICOLULUI „IDEALURI“

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

 

 

IDEALURI

Eu pentru Ion C. Brătianu şi Iuliu Maniu am fost cenzurat şi interzis în presa centrală cîteva luni. E vorba de celebrul articol ,,Idealuri“, pe care l-am publicat în nr. din 5 septembrie 1980, ca editorial, pe pagina I a revistei ,,Săptămîna“ şi care a declanşat un scandal internaţional. Era pentru prima oară după al II-lea război mondial cînd în presa română cineva propunea retipărirea cuvîntărilor unor patrioţi importanţi, ţinuţi la index pînă atunci.

Unde erau aşa-zişii dizidenţi şi rezistenţi? Cu ce se ocupau Tismănenii, Liicenii, Pleşii, Patapievicii, Oiştenii şi alţi agitatori de azi, care şi-au dat biografiile la întors, prefăcîndu-se a uita că ei erau odrasle de politruci stalinişti şi profitori neruşinaţi ai lui Gogu Rădulescu?

Citez: „Pledăm aici, mai cu seamă în folosul obştesc al tinerei generaţii avide de cultură şi adevăr, pentru repunerea în circulaţie a textelor sacre ale civilizaţiei noastre, înmănunchiate într-o colecţie care ar putea fi intitulată «Biblioteca Naţională»: opera politică a lui Eminescu, cuvîntările lui Simion Bărnuţiu, I.C. Brătianu, Vasile Boerescu, Take Ionescu, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Armand Călinescu, întreaga operă a lui Nicolae Iorga, sistema politologică a lui Aurel C. Popovici, Trilogia Valorii a lui Lucian Blaga şi multe, multe altele. Ele sînt comori inestimabile ale patrimoniului nostru şi, chiar dacă autorii unora dintre ele au fost tributari unor greşeli şi excese, lucrările lor fundamentale rămîn şi sînt bunuri cîştigate, izvoare de spirit pururi treaz pentru conştiinţa românităţii de pretutindeni. (…) O naţiune nu se poate edifica decît prin oamenii locurilor, care s-au născut aici de sute şi mii de ani şi care nu părăsesc frontul muncii cînd dau de greu. (…) Onorurile cele mai înalte trebuie să le primească cei ce săvîrşesc fapte patriotice şi, cum spunea cronicarul, nu vizitatorii avizi de cîştig, dascălii de tarantelă democratică, înveşmîntaţi în tartanul lor rău mirositor, irozii străini intereselor acestei naţii, cei care zornăie din pintenii trufiei şi-i ameţesc pe unii cu patriotismul lor gheşeftar. Noi n-avem nevoie de leneviţi profeţi, de iude care nu au dimensiunea jertfei româneşti în sîngele lor uşor de cumpărat. Aşa după cum bine spunea Eminescu: «O populaţie flotantă nu poate reprezenta stabilitatea instituţiilor, nu poate reprezenta sentimentul înrădăcinat al ideii de stat, al armoniei şi solidarităţii naţionale»“… – am încheiat citarea unor fragmente din articolul meu, „Idealuri“.

CORNELIU VADIM TUDOR

COMENTARII DE LA CITITORI