Reflector anticoruptie

in Război corupției

La Colectiv a fost crimă cu premeditare. Focul nu a pornit de la artificii

Focul de la Colectiv a fost pus de o mînă criminală. Aşa cred eu, Florin Chilian. La Colectiv, a fost crimă cu premeditare. Conform procurorului de caz, tot clubul a ars în 10 secunde! Nici un om normal la cap nu ar vrea să fie adevărat, dar dacă este?! E de datoria noastră să aflăm adevărul, pentru ca aşa o nenorocire să nu se mai întîmple. Şi sînt acolo două nume, unul în clar şi altul care se poate afla imediat.

Nu mă interesează cei care se tem de veşnicele teorii ale conspiraţiei. Am trăit deja destule şi prea s-au adeverit multe dintre ele, începînd cu revoluţia, cu mineriadele, la care un şef din Poliţie sau SRI ordona subalternilor să dea foc autobuzelor de intervenţie ale MAI şi, dacă vreţi, forurilor din pasta de dinţi. Toate, dar toate s-au adeverit. Nu poţi să nu rămîi stană de piatră, cu sufletul îngheţat, cînd te gîndeşti la ce s-a întîmplat la concertul trupei „Goodbye to Gravity“, din Clubul Colectiv. Nu vreau şi nu pot să vorbesc despre cei care au plecat. Încă nu pot… Sigur că vreau ca vinovaţii să plătească, cu vîrf şi îndesat, ei, rudele lor şi toţi, toţi, fără deosebire, fără milă, sau înţelegere pentru nimic.

Mă sugrumă revolta cu un urlet mut. Multe aş fi vrut, multe aş vrea… Aş fi vrut să se ţină acel doliu de 3 zile… Aş fi vrut ca doctorii să mai stea cîteva săptămîni cu gurile închise şi nu să iasă imediat la televiziuni pentru a-şi declama eroismul. Aş fi vrut ca politicienii să stea ascunşi în haznalele lor şi să nu-i văd atît de curînd. N-aş fi vrut să văd la televizor directori de radio, care refuză accesul pe post al acelor artişti, pentru că-s prea deştepţi pentru proştii de români, dar care, acum, deplîng condiţiile în care sînt nevoiţi să cînte, pentru că nu apar pe radio-uri. Aş fi vrut să văd preoţi alinînd mame, şi taţi, şi surori, şi fraţi, şi prieteni, şi străini… Aş fi vrut să nu aud de poliţişti care refuză să ducă la spital un copil ars, pentru că ei aveau o altă treabă. Aş fi vrut să nu ştiu de nenorociţii de jandarmi, care în noaptea incendiului îmbrînceau jurnaliştii care ajutaseră la resuscitarea victimelor şi care acum îşi făceau meseria.

Multe aş fi vrut… N-aş fi vrut ca preşedintele Iohannis să iasă înfierînd corupţia care ucide, atîta vreme cît el nu avea la Primăria Sibiu aviz ISU. Nemaivorbind de cluburile din Sibiu, unde a fost primar, care nu aveau autorizaţie de la pompieri. Poate explica preşedintele Iohannis cum a obţinut, cu acte false, una dintre casele pe care alţii n-au reuşit s-o ia, casă pe care Justiţia i-a luat-o înapoi deja.

PAG 16 COLECTIV 1

N-aş fi vrut să-l văd pe Iohannis la poză cu nuntaşii, pe Valea Oltului, cînd se îngropau copiii pentru care se decretase doliu naţional. Nici pe nevastă-sa nu aş fi vrut să o văd rîzînd cu buchetul de flori în braţe, lăudînd tinereţea de lîngă ea, cînd tinereţea murise arsă cu cîteva ore înainte. În rochiţa aia adolescentină, arăta ca un pitic de grădină sodomizat de un chihuahua încrucişat cu o veveriţă turbată. N-avea aripi. Aripile se frînseseră cu două seri înainte, în Clubul Colectiv, din Bucureşti. Multe aş fi vrut să nu… Da, ştiu, miroase a frustrare, a revoltă, a neputinţă, a răzvrătire, a urlet. Fix aşa este! Nu vă înşelaţi cu nimic, dar eu cred că focul de la Clubul Colectiv a fost pus de o mînă criminală. Aşa cred eu, şi tot ce vreau este ca procurorul general al României, Tiberiu Niţu, să facă o investigaţie în sensul ăsta, pentru că, dacă este măcar o posibilitate la o mie ca acesta să fie adevărul, atunci un criminal periculos este în libertate, şi nu vreau ca nenorocitul care a făcut sau a ordonat asta să mai trăiască nici măcar o secundă. Am căutat să înţeleg ce s-a întîmplat acolo, în Clubul Colectiv, cu adevărat, şi nu, NU vreau să iau apărarea patronilor clubului.

Am văzut variantele oficiale şi eu îmi pun mari semne de întrebare. Ştiu ce este acel burete folosit pentru insonorizare. Ştiu ce sînt artificiile de scenă şi acolo s-au folosit arificii reci, cu scîntei albe, care nu scot fum. De la ele nu se poate aprinde acel burete, cel puţin nu de la aşa o distanţă. Am văzut manipularea grosolană făcută de Pro TV şi de acel George Buhnici cu artificiile.

Am văzut multe fotografii cu clubul, cu stîlpul de rezistenţă care a luat foc, ceva nu se leagă.

Tragedia de la Clubul Colectiv

De la început nu am înţeles de ce artificiile erau orientate spre public. Eu, unul, nu am mai întîlnit niciodată aşa ceva. Am pus asta pe seama faptului că se urmărea creşterea adrenalinei la finalul concertului anunţat cu efecte pirotehnice. Ce nu înţeleg este viteza cu care s-a propagat focul. Acel burete nu se putea aprinde de la nişte artificii profesionale de interior cu scînteie rece, la 3-4 metri. Pur şi simplu, eu nu cred că avea cum. În toate imaginile se vede că artificiile băteau undeva sus, spre stîlpul antifonat din burete, ori focul a izbucnit foarte jos, la al treilea rînd de striaţii ale cofrajului de burete, acolo unde cineva, cu o brichetă aprinsă în mîna ridicată, ar fi ajuns cu uşurinţă. Eu, unul, nu pot înţelege cum s-a putut întîmpla să ia foc, dacă nu era o flacără deschisă acolo, ajutată să se întindă pe tavan de un agent de propagare. 10 secunde pentru cîteva sute de metri pătraţi de suprafaţă în flăcări! Stîlpul şi tavanul, în 10 secunde! Nu este posibil aşa ceva fără un agent de igniţie. 10 secunde şi a luat foc tot clubul! Încercaţi voi să daţi foc cu o artifică la burete de tipul ăla şi veţi vedea că nu se poate. Aici trebuie să se pronunţe un specialist în incendii, de preferat nu unul din România. În ăştia nu am încredere! Este o imagine a momentului de început al incendiului. Şi o a doua, din lateral. Se observă distanţa de la stîlp la artificii. Puterea calorică a artificiilor la capătul arderii nu ajungea pentru aprinderea stîlpului – trebuie agent de propagare a focului. Ce agent de propagare se afla pe tavan?

Ce agent de combustie rapidă, cu o aşa viteză, a făcut ca în 30 de secunde întreaga suprastructură a tavanului să se aprindă? De unde atîta sarcină termică, la cît de redusă este densitatea buretelui de izolaţie fonică? În prima imagine, îmbrăcămintea de decor a stîlpului este aprinsă într-o mică proporţie, începînd de foarte jos, acolo unde putea ajunge o brichetă. Tavanul, însă, era deja tot în flăcări. Propagarea incendiului cu degajare termică intensă, asta s-a întîmplat. Raza zonei de foc s-a alimentat cu un agent de aprindere. În focarul de pe tavan pare să se fi aflat vapori de benzină, de toluen sau tiner, captivi pe tavan?! Fenomenele care se derulează în timpul unui incendiu, de regulă, sînt arderi normale, precedate de arderi lente.

Arderile normale (uniforme) sînt caracterizare de propagarea arderii cu viteză relativ redusă (de la cîţiva centimetri la un metru pe secundă). Aici, din mărturii, rezultă că a avut loc o ardere rapidă, ca un fel de deflagraţie, un gen de ardere care se propagă cu viteze foarte mari, subsonice (de ordinul zecilor de metri pe secundă), cu degajare mare şi instantanee de căldură; ba chiar se pare că a avut loc şi un fel de detonaţie cu undă de şoc, adică o ardere ultrarapidă.

PAG 16 COLECTIV 2

Nu am nici o încredere în experţii Ministerului de Interne, am mai spus-o. Tot ce vreau este să se afle adevărul, şi cred că toţi cei din România au interesul să nu se afle. Începe concertul băieţilor, şi pe prima piesă apar artificii, la ultima secvenţă din video stîlpul este intact. S-a spus că a mai fost un rînd de artificii la finalul concertului lor şi că atunci a luat foc, dar de la aceste artificii reci nu se putea aprinde nimic! Nu sînt singurul care îşi pune întrebările astea, de aceea cred că trebuie ca Niţu să investigheze, deşi… Mai am un motiv pentru care trebuie să mă îndoiesc de variantele oficiale, şi asta se poate verifica extrem de repede. Am preluat de pe pagina domnului Andrei Manţog, cu acordul acestuia, următoarea conversaţie uluitoare întîmplată pe data de 29 octombrie 2015, cu o zi înaintea tragediei din Clubul Colectiv, conversaţie avută de dînsul cu un funcţionar din guvern, a cărui identitate nu a fost dezvăluită. „- Aşteaptă-te să se întîmple un dezastru, un accident, ceva cu mulţi morţi. Trebuie să acopere mizeria asta cumva. – Ă?! – Da, crede-mă. Vor muri oameni. Nu-i cunoşti!… Am rîs. Acum juma de oră, un club arde în Bucureşti şi mor cel puţin 25 de oameni”. M-a rugat numai să precizez că dînsul nu crede că aşa ceva poate fi adevărat. Nici eu nu pot. Ce om normal şi întreg la cap poate crede aşa ceva, dar dl. procuror general al României, Tiberiu Niţu, dvs. puteţi afla imediat dacă este adevărat sau nu.

Numele amicului din guvern îl puteţi afla instantaneu şi cred că sînteţi dator să o faceţi. Dar mă mai întreb, d-le procuror general al României, Tiberiu Niţu, ce interes aţi avea să daţi un ordin de aflare a adevărului?! Eu, unul, nu cred că aveţi, mai ales pentru că vă cred prins în hăţişul de crime şi minciuni al ultimilor 25 de ani. În definitiv, d-le procuror general al României, Tiberiu Niţu, dvs. aţi tras în terorişti, în noaptea de 21 decembrie 1989. Doar că, d-le procuror general al României, Tiberiu Niţu, în noaptea de 21 nu erau încă terorişti. Eram noi, copiii şi tinerii unei lumi nefireşti, în care aţi tras dvs. Teroriştii au apărut mai tîrziu, după 22, în orice caz. La Colectiv a fost crimă cu premeditare. Focul nu a pornit de la artificii. A fost pus de o mînă criminală. Aşa cred eu.

COMENTARII DE LA CITITORI