7 SONETE INEDITE, SCRISE ÎNTR-O SINGURĂ ZI

in Lecturi la lumina ceaiului

Neamurile proaste
Cîte neamuri proaste în această ţară!
Suflete de slugă, lepre, mitocani
Se întrec în vile, au maşini la scară
Ştiu doar o deviză: bani şi iarăşi bani!

N-au prea multă şcoală, cam de clasa IV-a
Dar au prins clişee la televizor
Toţi au doctorate, să-i admire şatra
Ţipă mahalaua în rărunchii lor.

Şi ce morgă tîmpă! Ifose stupide!
Ochelari de aur, ţoale de import!
Fac pe francmasonii, intră prin partide…

Ah, voi, neamuri proaste, nu vă mai suport
Pentru mine sînteţi nişte linge blide
Ouă de năpîrcă, mirosind a mort.

Ofiţerii acoperiţi
Azi a venit timpul să ştiţi
Români, că-n nici o altă ţară
Nu sînt atîţi acoperiţi
Ce merg pe şest, bară la bară.

Unde te duci, n-ai loc de ei
Sînt mulţi, se calcă pe picioare
Plătiţi regeşte, cu bani grei
Să facă ce? Doar treabă mare!

În presă şi-n diplomaţie
Dar şi-n politică băgaţi
Trag cu urechea, în prostie…

Degeaba, sînt deconspiraţi…
Cine te scapă, Românie
De toţi aceşti handicapaţi?

Orfani de Dumnezeu
Doamne sfinte, cît de mult Îţi semăn!
Tot aşa cum seamănă la chip
Liga Hanseatică din Bremen
Cu un banc de peşti şi de nisip.

Doamne sfinte, sînt la fel ca Tine
Pe o cruce mare răstignit
Nişte farisei fără ruşine
N-au găsit un miel mai potrivit.

O oglindă-i fiece icoană
Tu eşti zugrăvit, sau poate eu?
Gura-mi sîngerează ca o rană…

Plîng… Respir din ce în ce mai greu
Suflete-perechi, fără prihană
Noi sîntem orfani de Dumnezeu.

Regele Lear
Nu sînt cel mai deştept din ţară
Aşa cum cred românii mei
Din contră, sînt o grea povară
Nu am dolari, dar n-am nici lei.

La ce mi-a folosit cultura
Şi am citit pîn-am orbit?
Îmi rîde-n faţă stîrpitura
Ce stoarce, din orice, profit.

Nu sînt un geniu, dimpotrivă
Mai prost ca noaptea sînt, e clar
N-am bani de cărţi, nici de colivă

Eu sînt un Rege Lear hoinar
Pe o corabie-n derivă
Ce am slujit-o în zadar…

Mioriţa
Poporul meu, te-am idealizat
Şi te-am privit printr-o lentilă roză
Dar ce văd astăzi nu-i adevărat:
Psihologia s-a făcut… psihoză!

Ce Cantemir, Enescu sau Brâncuşi?
Ce Eminescu? Care Brâncoveanu?
Mai bine rămîneam zălog la ruşi
Decît să ni se urce-n cap ţiganu’.

Acum, cei trei ciobani din „Mioriţa”
Au pus sărmana oaie la proţap
Beau bere Tuborg şi mănîncă pizza.

Românii slugăresc cîte-un harap
Ori spală morţi, la Roma sau Ibizza –
Vai de picioare unde nu e cap!

Telemobilul
Din cinci români pe care-i vezi pe stradă
Cam trei vorbesc, de zor, la telefon
Pe arşiţă, pe ploaie sau zăpadă
Ei dau din mîini mai rău ca un bufon.

Îi vezi şi la volan că-s tari în clanţă
Fac accidente, dar nu se opresc
Popor mai guraliv, cu siguranţă
Nu-i altul pe tot globul pămîntesc.

Telemobilul trebuia să fie
Pe stema din drapelul găurit
La el se-nchină-ntreaga Românie

Vorbesc şi surdo-muţii, în sfîrşit
N-am mai văzut aşa blestemăţie…
Să-i sară ochii cui l-a născocit!

Divorţuri
Această avalanşă de divorţuri
E semnul decadenţei unui neam
Bărbaţi masoni şi purtători de şorţuri
Femei ce se gîndesc doar la bairam.

De ce s-or mai fi luat, ba chiar cu popă
Dacă se plictisesc aşa rapid?
Noi am speriat întreaga Europă
Neam vicios, ca un bărbat gravid.

Există, din păcate, şi o dramă
În clipa cînd la mijloc sînt copii
Şi cînd un tînăr cuplu se destramă.

La îngeraşi de ce nu s-or gîndi
Masculul egoist, iabraşa damă?
E-o crimă pentru care vor plăti.
Corneliu Vadim Tudor
Sîmbătă, 19 iulie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI