in Poeme

Timpul

 

Trece timpul cu nemilă

În vîrtejul vieţii crud,

Eu privesc ca o acvilă

Peste drumul ce-1 colind…

 

Şi văzînd cum fuge timpul

Peste piscuri şi prin văi,

Mă ridic şi văd doar Cerul,

Peste timpuri, peste noi…

 

Şi Îl rog pe Cel de Sus,

Cel ce veacul a făcut

Să văd drumul spre Isus,

Fiul Său din veci născut!

 

Trece timpul cu nemilă

Şi mă rog la Dumnezeu,

Să culeg ca o albină

Veşnicia din răstimpul

Care stă în drumul meu…

 

Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

(Poezie preluată din volumul „Privind spre ceruri cu speranţă…“)

COMENTARII DE LA CITITORI