8 iulie 2014

in Lecturi la lumina ceaiului

Postul de televiziune Digi 24 ne-a informat, de curînd, că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) l-a găsit pe cel de-al 5-lea torţionar al regimului trecut. Cînd i-au spus numele, am rămas cu gura căscată. Întrebasem de el, acum mulţi ani, şi mi s-a zis că a murit de mult – ar fi ajuns în puşcărie, unde ar fi fost ucis. În realitate, omul trăieşte, avînd 88 de ani.

De ce a fost atît de odios, după ce un alt mare terorist (decedat, în prezent) i-a promis că îl va lăsa locţiitor?! Acela fusese comandant la Gherla şi se lăuda că e prieten cu Gheorghe Gheorghiu-Dej – el era din Galaţi, unde Gheorghiu-Dej fusese electrician. Ca şi calificare, unii spun că era lăcătuş, alţii, tinichigiu, şi că era găgăuz, o minoritate din Basarabia. Îi plăcea să bată personal. Timp de 2 ani şi jumătate, între 1957 şi 1960, cît am stat eu în Zarca Gherlei, avînd parte de un regim sever, fără pat şi într-o înfometare continuă, ne-a dat turtoi cu gaz. Am crezut că transporta mălaiul în cisterne în care se căra petrol. Dar nu, el cumpăra gaz şi „boteza“ turtoiul nostru de înfometare. Pot să declar că aceşti 2 ani şi jumătate au fost cei mai năpraznici din întreaga mea existenţă.

Dacă regretam mina de plumb, unde fusesem timp de 5 ani, vă imaginaţi ce iad era Gherla! Dar, Nea Banditu’ a murit de mult. Şi a rămas ăsta. Nu pot să declar că m-a bătut el – a venit cu o bandă, de vreo 10 gardieni, cu ciomege, şi l-a pus pe Şomlea să mă bată. Şomlea ăsta era înalt, pleznea de sănătate şi nu era deloc urît. Tocmai el îmi făcuse raport, că vorbisem în sistem Morse. Adevărul este că nu vorbisem, dar căutam să vorbesc, cu unul de la parter. Acesta, însă, nu mi-a răspuns. Cînd mi-a dat primul ciomag, am avut senzaţia că m-a rupt în două, spre ruşinea mea şi a celor care îl votează, de 25 de ani, pe Ion Iliescu. Toţi cei care au votat USL-ul l-au votat, de fapt, tot pe tovarăşul Iliescu, acum preşedinte de onoare al PSD, dar prezent, de fiecare dată, acolo unde se hotărăşte cine să ajungă la Cotroceni.

Revenind la perioada mea de detenţie, după acea bătaie, am fost trecut printr-un cordon de gardieni, care m-au lovit întruna. Ajuns în beciul cu apă, am constatat că acesta era prevăzut cu un grătar din lemn, să nu ne udăm „papucii“! Am zis bagdaproste! Aici am fost ţinut timp de 10 zile, cu cîte un turtoi şi apă caldă, ca să nu mor de foame. A doua zi, a venit Şomlea, să-i recunosc faptul că folosisem Codul Morse. Şi, pentru că se spune că orice criminal are măcar o licărire de omenie, mi-a zis: „Ţi-am dat doar 14 lovituri, deşi tovarăşul – ăsta de la Digi 24 – mi-a ordonat să-ţi dau 25 de ciomege”. Aţi auzit şi dvs. că torţionarul a recunoscut că nu a dat cu ciocanul, ci cu levierul! De unde dracu’ avea el levier?! De ce au trebuit să treacă 25 de ani pentru ca, abia acum, Statul Român să-l arate lumii întregi?!

Dacă am rămas cu urmări?! Da, destule – folosesc, permanent, un aparat de oxigenare, primit de la CAS, pentru că doar jumătate din plămînii mei mai funcţionează. Nu ştiu ce calificare a avut torţionarul – auzisem că învăţător -, şi nici dacă a avut nevastă, sau copii. Toţi securiştii au primit lefuri mari şi pensii pe măsură, deşi, în afară de blocuri şi de Metrou, regimul comunist nu ne-a lăsat mare lucru. Să zicem că, în prezent, încă avem industrie, unde putem munci noi şi copiii noştri, deşi mereu dispare cîte o fabrică, rămînînd doar ruine, ca la Republica. Nu am citit Constituţia, însă cred că există un articol în care se specifică faptul că statul are obligaţia să le asigure cetăţenilor locuri de muncă – să nu mai plece în Spania, la cules de căpşuni, în vreme ce alţii primesc salarii uriaşe. Este şi cazul celui care e deputat de 24 de ani şi care, în lunile noiembrie şi decembrie 2013, a primit o leafă de 72.000 de euro. Oare, nu l-or fi întrebat

nevasta şi copiii: dar, ce produci, dragă, acolo, de te plătesc ăştia aşa de bine?! În România, Parlamentul are 588 de membri, în vreme ce în America, doar 535. Apropo de Referendumul din 2009, cînd se vorbea de 300 de parlamentari, cine l-a respins şi de ce?!

În prezent, avem 1 milion de salariaţi la 5 milioane de pensionari. Pentru a fi sustenabil Bugetul de Pensii, proporţia ar trebui să fie alta: 2,5 salariaţi la 1 pensionar. Înainte de război, erau 14 salariaţi la 1 pensionar, date statistice, nu minciuni, deşi Adam Smith spunea că, şi aici, în Statistică, se practică minciuna.

Ion Baurceanu

COMENTARII DE LA CITITORI