A III-a ocupaţie germană a Bucureştilor: FERIŢI ROMâNIA DE KLAUSTROFOBIE!

in Alte știri

Ceea ce se petrece acum, în Capitala României, este de domeniul absurdului. Practic, Bucureştii sînt invadaţi, inundaţi, sufocaţi de cea mai demenţială propagandă electorală din Istoria politicii româneşti! Nu e stîlp, nu e intersecţie, nu e arteră pe care să nu scrîşnească din malaxorul dinţilor capul bovin al nemţălăului de la Sibiu. Au dreptate toţi cei care l-au făcut gîngav, retardat etc. Şi încă au fost prea blînzi! Principala trăsătură de (ne) caracter a acestui Mălai Mare e NESIMŢIREA. El se simte bine în postura de Sperietoare de Ciori înfiptă în vîrful parului. Îşi dă seama că a fost împăiat şi îmbălsămat de alţii, care îl bagă în faţă, ca să fure, ei, la adăpostul unui vot popular. Atunci cînd îl aud vorbind, rar şi cu frîna limbii pusă, mă gîndesc la personajul din finalul piesei „Scaunele”, de Eugen Ionescu: aşteptat, vreme îndelungată, ca un salvator de cei doi naivi, pentru a rezolva toate problemele Lumii, Împăratul Şef s-a dovedit a fi mut, handicapat, penibil. Şi dacă tot am pomenit de un Împărat, haideţi să ne gîndim şi la basmul „Hainele Împăratului”, de Hans Christian Andersen: un popor întreg de slugi cădea în genunchi, extaziat, pînă cînd un copil a avut curajul să strige că Împăratul e gol. Aşa şi cu buburosul şi morocănosul ăsta, care va băga România în Klaustrofobie. Am avut, pînă acum, 4 preşedinţi: un român (Ceauşescu), un ţigan (Iliescu), un evreu (Constantinescu) şi un tătar (Băsescu).

Exact bomboana pe colivă ne mai lipsea: un neamţ, scăpat de pe lanţ. Ce-a căutat neamţul la Bucureşti? – ca să-l parafrazez pe Caragiale. Păi, a căutat să fure: mă gîndesc, ca istoric, la cele două ocupaţii ale Capitalei României, din decembrie 1916 – noiembrie 1918 şi din septembrie 1940 – august 1944. N-am trăit acele vremuri, dar am scris sute de pagini despre ele, din amintirile părinţilor, din mărturii, documente şi tratate. Acum, am, şi eu, ce povesti la nepoţi: senzaţia e de lucru prost făcut, nu bine făcut. De forţare, grosolană, a notei. De impunere, pe tronul lui Mihai Viteazul, a unui străin de Neam şi Ţară. Regele Ferdinand, pentru a fi acceptat de Poporul Român, a renunţat la religia lui şi a devenit ortodox, cu orice risc – iar rudele sale, din Germania, l-au renegat. Mă întreb: acest Klaus Iohannis ar fi capabil de un asemenea gest? Dacă ar fi fost capabil, l-ar fi făcut pînă acum.

Aşadar, Bucureştii sînt cotropiţi, literalmente, de un neamţ fără simţul proporţiilor şi al măsurii. Principalii vinovaţi pentru această invazie enervantă sînt cei de la PDL şi PNL: Vasile Blaga, Ludovic Orban, Gh. Flutur, Sulfina Barbu, Ioan Oltean ş.a. Îşi dau, ei, seama în ce prăpastie împing această ţară? L-au observat, cu atenţie, pe impostorul ăsta? Îi cunosc antecedentele infracţionale? S-au întrebat ce colonie de ploşniţe o să pripăşească în blana Mioriţei? Aiurea! Tot ceea ce urmăresc ei este să revină la pupitrul de comandă, de unde fuseseră alungaţi. Şi l-au găsit pe mutantul ăsta, pe care îl bagă la înaintare cu o înverşunare nebunească. Le va ieşi pe nas în curînd. Eu m-am născut în Bucureşti şi trăiesc în Bucureşti de cînd mă ştiu. Acum, chipul oraşului meu natal arată ca şi chipul împietrit al acestui şmecher, cu pretenţii de mare gospodar: e desfigurat. Adică urît. Respingător. A III-a ocupaţie germană a Bucureştilor mă revoltă. Ascultă, Frau Merkel: ia mai dute-n mă-ta, cu nepoţii lui Hitler cu tot!

CORNELIU VADIM TUDOR

9 octombrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI