A încetat din viaţă, departe de ţară, la vîrsta de 92 de ani, arhitectul Barbu Călinescu, fiul fostului prim-ministru Armand Călinescu

in Lecturi la lumina ceaiului

L-am cunoscut, la începutul anilor ’80, în casa lui Aristide Buhoiu. Un om cu mult bun-simţ, care purta, cu stoicism, povara unui nume controversat. Tatăl lui a fost cel care, în calitate de executant al ordinelor regelui Carol al II-lea, la Ministerul de Interne, l-a ucis, în 1938, pe Corneliu Zelea Codreanu, alături de alţi fruntaşi legionari. Dar cum?

Printr-o farsă istorică: 14 jandarmi au stat pe nişte bănci de lemn, la spatele celor 14 membri ai Gărzii de Fier, într-un camion cu prelată, şi, la un semn, i-au strangulat cu şbilţul – apoi au dat jos cadavrele, le-au împuşcat şi au anunţat că legionarii au vrut să fugă de sub escortă. În septembrie 1939, la puţine zile de la declanşarea celui de-al II-lea război mondial, legionarii s-au răzbunat: i-au înscenat un atentat şi l-au asasinat. Violenţa naşte violenţă şi răzbunarea străbate generaţiile ca un fir roşu: monumentul evocator, amplasat în dreptul locului unde primul-ministru a fost ciuruit de gloanţe (în apropierea casei mele, în Cartierul Cotroceni), e profanat, sistematic, de urmaşii legionarilor. Aşa se scrie Istoria…

Dar, Barbu Călinescu n-avea nici o vină. Atunci, în 1938, el avea doar 16 ani. Îmi imaginez ce şoc teribil a pus stăpînire pe el la aflarea tragicei veşti şi la funeralii! I-a supravieţuit iubitului său tată nu mai puţin de 75 de ani. O viaţă de om… Acum, s-a dus lîngă părintele său.

S-a închis cercul. Rămîn în urma lui două fiice şi o nepoată. Dar şi un nume bun, pintre cei care l-au cunoscut. Ce greu se cicatrizează rănile Istoriei…

Dumnezeu să-l ierte.

Corneliu Vadim Tudor

COMENTARII DE LA CITITORI