A treia forţă

in Polemici, controverse

Nu era absolut nimic nou în modul de operare al manifestanţilor din 10 august. În momentul în care au început dezinformările pe net, în secunda în care aşa-zisul organizator s-a retras subit de la punerea în scenă a mitingului, s-a ştiut de la vlădică la opincă faptul că în Piaţa Victoriei, vineri, 10 august, se va lăsa cu sînge. Pe Facebook „armarea” populaţiei se făcea fie cu ascuţit de topoare, fie cu declaraţii belicoase privind aspectul marţial al demonstraţiei diasporei. Stînd strîmb şi judecînd drept, nimic din ce ni se furnizează nu stă în picioare la o analiză mai atentă. Dezinformarea a fost perfectă, fie că ea venea din zona Galbenă, fie că venea din zona Roşie.

Era de aşteptat că Iohannis va juca pînă la final, final încă nejucat, cartea distrugerii actualei forme de guvernămînt, ca o ultimă piedică în calea semnării distrugerii României, ţară care este deja praf, furată şi colonizată. Ce mai stă în calea lui Iohannis şi a celor din anturajul şi spatele lui este o întrebare pe care e bine să ne-o punem şi, în măsura în care putem, să răspundem.

În România, încă din 1990, s-au cristalizat două curente puternice, unul Galben, şi mă refer la eşichierul politic al Dreptei, formată din elemente radicale, bine plătite şi întreţinute financiar, extrem de eficiente, proactive, şi uşor de mobilizat cînd este vorba de stradă, dar foarte leneşe la vot. Începînd cu Piaţa Universităţii, din 1990, această grupare, cu mici excepţii, a fost la baza multor manifestaţii cu grad ridicat de violenţă. Totodată, ca o contrapondere, există şi o grupare Roşie, a Stîngii, care este pasivă, în ceea ce priveşte activitatea de protest în stradă, mai greu de mobilizat, dar foarte disciplinată cînd este vorba de vot, de exercitarea dreptului democratic. Şi într-un caz, şi în altul, putem vorbi de fanatism aici, dar dacă în primul caz este vorba de finanţare, în cel de-al doilea caz vorbim de altfel de valori, altfel de beneficii. Fie, desigur, în cadrul administraţiilor publice locale sau generale, fie de altă natură.

Aceste două grupări, Galbenă şi Roşie, îşi dispută întîietatea, cînd este vorba de beneficii materiale, dar nici una din ele nu reprezintă România, interesele sale politice sau economice. Chiar dacă în ambele cazuri, mesajul lor este pro România, în realitate, este vorba strict de avantajele celor care se află în spatele lor, a celor care le manipulează.

În România anului 2018, nu există nici un fel de grupare, nici un fel de partid, nici un fel de organizaţie, care să fie parte a luptei acestei ţări, a României, pentru libertatea şi prosperitatea românilor. Nu există! Toţi cei care manipulează cuvinte mari o fac pentru a dezinforma şi a se folosi de ele, de aşa-zisul patriotism şi luptă anticorupţie, pentru a-şi atinge scopul imediat, care este, în cele mai multe cazuri, generator de profit.

Ce mă doare, şi cred că nu numai pe mine, este că mai există oameni care, în ciuda tuturor argumentelor realiste, reale, palpabile, cum că trăim într-o minciună, că sîntem dezinformaţi şi că lupta asta se dă pentru profitul unor grupări, unele nici măcar din România, ei nu înţeleg şi merg ca berbecii mai departe, fără discernămînt, fără a-şi pune măcar întrebarea că există un déjŕ vu în toate.

Am citit recent că nu ştiu ce mare somitate de la CNA s-a autosezizat cum că la un anumit post TV se vorbeşte şi se dezinformează, aşa cum se întîmpla în anii ’90, legat de Piaţa Universităţii, cum că acolo în piaţă se plăteau oameni ca să demonstreze împotriva FSN. Dat fiind faptul că au trecut ani şi ani de zile, că au trecut o grămadă de momente în care adevărul trebuia spus, eu nu înţeleg de ce, atunci cînd vorbim de Piaţa Universităţii 1990, vorbim doar de mineri. Este clar că minerii au venit şi au bătut studenţii, chiar şi eu am fost alergat de ei, pe data de 15 iunie. Dar tot eu, student fiind în perioada aceea, am fost „golan” şi am strigat de foarte multe ori „moarte comunismului”, am petrecut seri lungi în Piaţă, am văzut cam toate mişcările de acolo, am observat şi curvăsăreala şi mizeria fizică şi morală care pluteau acolo, atunci cînd bucureştenii obişnuiţi, care nu îşi doreau ţara vîndută, dormeau. De ce nu se spune de banii care se încasau în căminele din Grozăveşti şi într-un anumit apartament de pe strada Enescu, de ce nu se spune nimic de Marian Munteanu, de un avocat plecat dintre noi, dar cu numele comunei natale din Teleorman, ataşat la nume, de ce nu se vorbeşte deschis, bărbăteşte, că acolo, în Piaţa Universităţii, cei care făceau de veghe, dar şi organizatorii, erau plătiţi? Da, erau! Şi poate se va face o Anchetă într-o zi. Este perfect adevărat că minerii au venit, au bătut şi au spart sedii. DA! Dar de dragul adevărului, expuneţi realitatea celor care încă mai cred că mămăliga explodează, iar elefanţii zboară în V-uri.

Să revenim, aşadar, la prezentul trist al naţiunii române. Sîntem o ţară ocupată. Atît economic, cît şi politic şi militar. Nu ne mai aparţinem şi este o chestiune de timp pînă cînd cei care se opun, cu vorba, acestei realităţi, vor fi eliminaţi fizic. Nu doar mediatic. Dorinţa de profit a celor care conduc din afară este atît de mare, iar arendaşii din ţară atît de silitori, încît se va ajunge curînd la dezastru, dar tot mai mulţi sînt cei pe care efectiv nu-i mai interesează.

Cele două găşti, masă de manevră a cozilor de topor, au ocupat întregul cîmp de luptă. Fie că este Piaţa, fie că este Votul. Dar ei, cu cît sînt mai vocali, cu atît sînt mai falşi, mai mincinoşi şi mai disperaţi, ca să îşi justifice fie banii luaţi, fie poziţia pe care o au acolo unde cîştigă o pîine. Singura şansă a României, singura, ar fi existenţa unei a TREIA FORŢE, una al cărei obiectiv să fie o Românie clară, independentă, liberă, prosperă. O naţiune fără corupţie, o naţiune care să ne facă cinste oriunde mergem. O naţiune care să se respecte în primul rînd pe ea, şi abia apoi să se bucure de sprijinul şi respectul altor ţări. În acest moment sîntem mai rău decît o corabie aflată în derivă, în plină furtună.

Cei care trebuiau să ne conducă, să ne scoată din apele involburate şi să fim duşi la un ţărm al speranţei şi al bogăţiei materiale şi spirituale, sînt cu toţii vînduţi, cu toţi trădători de neam şi ţară. Au lîngă ei nişte angajaţi ai serviciilor de forţă, au lîngă ei procurori şi miliţieni, au lîngă ei violenţă, galerii, firme de pază şi protecţie, clanurile interlopilor şi dorinţa acestora de a se îmbogăţi, sau de a rămîne în libertate şi cu bani. Ăştia ne conduc spre un război româno-român, spre dezastrul şi eliminarea noastră, ca stat, de pe scena geopolitică. În fapt, noi nu mai existăm politic, noi nu mai existăm ca naţiune.

Aşa cum am citit, Cotrocenii reclamă Guvernul României, la Departamentul de Stat, că a cheltuit nişte bani, 8 milioane de euro, şi nu prea sînt justificaţi. Sau poate că sînt. Dar şi aşa, şi oricum o iei, ce dovadă le mai trebuie celor spălaţi pe creier, celor din ce în ce mai mulţi, că sîntem o naţiune pierdută cu totul în propria minciună şi frică?

Cine să mai tragă semnale de alarmă, cine să mai vorbească şi să apere România, cînd, efectiv, cei care trebuie să recepţioneze mesajul sînt opaci şi nu înţeleg absolut nimic din ceea ce se întîmplă? Totul în afară de M…e, evident. La nivelul ăsta este intelectul lor, la acest nivel am ajuns noi, ca stat.

Tano

 

Vulgaritate versus bun-simţ

COMENTARII DE LA CITITORI