A truţuli – truţulire

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Chiar buimăcit fiind de sumele pe care le anunţau procurorii – miliarde peste miliarde de euro, cu care fusese devalizat Statul-, profesorul Turbatu nu accepta sintagma ,,Ca la noi, la nimeni!“. Pe de o parte, fiindcă procurorii se pot înşela şi ei. Sau, şi mai grav, din ordin de sus, ori din răzbunare, pot inventa; cum tot procurorii descoperiseră că a procedat un jalnic coleg de-al lor, pe nume Eva…

Adam şi Dan Voiculescu ce pătimiseră de pe urma lui Eva! – chicoti fără voie umorul lui coclit.

Dar corupţie de mari proporţii există pretutindeni în lume, şi nu doar în afacerile cu arme, energie electrică, sau cu cereale, cherestea, droguri şi dracu’ mai ştie ce. Dacă te uitai ce nenorociri se descoperiseră şi în ograda FIFA, te lămureai imediat! Şapte înalţi funcţionari fuseseră arestaţi, după care preşedintele Blatter, deşi se ţinuse băţos cîteva zile, îşi dăduse demisia! Deocamdată, nemuritorul era în stare de libertate, dar tsunami-ul abia se stîrnise.

Pretutindeni în lume, nu numai la noi, existau şi coincidenţe. Agenţii americani – că de la ei pornise tărăşenia – dăduseră drumul la cîini exact după ce, în plin război rece, gaşca Blatter acordase, cam suspect, Rusiei organizarea unei ediţii a ,,mondialelor“ de fotbal. Atribuire pe care, acum, o doreau anchetată la sînge!

Pretutindeni în lume existau nu numai corupţie şi coincidenţe, ci şi dezgropări de morţi: în replică la pretenţiile americanilor, un anume Vladimir Markin, purtător de cuvînt al Procuraturii ruse, ceruse anchetarea… suspectei aselenizări americane din 1969! Aşadar, devenea mai valabilă ca oricînd o altă celebră sintagmă: ,,Şi voi îi linşaţi pe negri!“.

,,Serviciile“, domnule, i-au terminat şi pe ,,liderul zonal“ Emil Constantinescu, şi pe cel mai tare om al Planetei!

Cei care îi luau în derîdere spusele… şi nu rîdeau de glumiţa cu Constantinescu, căci ,,Ţapul“ trecuse de mult în uitare; pe eşichierul politic nu mai contau nici el, pe ,,persoană fizică“, nici partidul care-l lansase pe orbită. Dar ce vorbă-i asta – ,,Cel mai tare om al Planetei“?!

Nedumeriţilor le servea un argument greu de contrazis: Putin, cu sferele lui de influenţă cu tot, conduce, să zicem, cam o treime din Planetă. Obama, altă treime. Papa ocîrmuieşte doar lumea catolicilor, adică nici un sfert din populaţia globului. Pe cînd Blatter stăpînea întreaga Planetă Fotbal!

În secunda următoare cădeau toţi pe gînduri! Mda, cam aşa stăteau lucrurile…

…Bogdan, prietenul din studenţie, la scurt timp după absolvire plecase în Grecia, unde avea să rezideze mai mult de 40 de ani. Se însurase încă din România cu Marina, o grecoaică delicată, cu educaţie aleasă. Era fata unui mare medic radiolog, refugiat la noi prin ’47, ca indezirabil politic la el în ţară, întrucît avea vagi simpatii comuniste. Simpatii de care, sub Gheorghiu-Dej, se lecuise repede. Şi Panait Istrati se vindecase, după ce vizitase îndelung URSS-ul; din păcate pentru el, se vindecase doar de simpatii comuniste, nu şi de TBC-ul care avea să-l termine…

Întîlnind-o pe Marina cînd venise într-o vizită la Bucureşti, mama profesorului o plăcuse nespus. O strînsese la piept, repetîndu-i că e ,,frumoasă ca o petală de trandafir“. De cîte ori se revedea cu Silviu al ei, sau cînd vorbeau la telefon, întreba: ,,Ce mai face petala?“. Neuitînd să adauge: ,,Uite-aşa o fată ţi-ar trebui şi ţie“. Mamă, ca toate mamele…

După ce ieşise la pensie, iar săraca Marina murise, nemaiavînd nici un rost la Atena, Bogdan revenise pe malurile Dîmboviţei. Sau, mai ştii?, poate anticipase criza ce avea să-i încerce din greu (şi) pe greci… Într-una din seri, la un pahar de ouzo, amicul se simţise dator să-i explice mecanismul corupţiei, ca unul care se lovise de coţcari şi mai şi decît Cocoş sau Vanghelie. Că nu întîmplător urmaşii lui Aristotel şi Pitagora zbierau acum c-au ajuns la un pas de… Diogene! Adică, vezi Doamne, dacă mai continua mult criza aia a lor, riscau să doarmă şi ei în butoaie. Atît îi trebuia profesorului: Ce să vă fac, grecotei cu nas subţire?! De cînd cu Uniunea Europeană, nu vă mai… Merkel cum mergea! Doar pe bază de buzukia, de Zorba şi de farfurii sparte nu poate funcţiona o economie!

Glumiţe de capră rîioasă cu coada pe sus, pensia grecească a ex-profesorului Bogdan Gugu fiind de vreo 4 ori mai mare decît cea românească, a ex-profesorului Silviu Turbatu…

Mda… Grava lor criză pare a fi mai prosperă decît rapida noastră creştere economică!

,,Nu se va recupera mai nimic din tot ce s-a furat – era foarte sigur Bogdan. Nu-i cunoşti pe bandiţii ăştia! Sînt croiţi dintr-un cu totul alt material decît muritorii de rînd. Pentru ei, cea mai mare pedeapsă din lume n-ar fi puşcăria, aia-i floare la ureche. Ci să-şi ducă viaţa ca noi, de la o lună la alta, aşteptîndu-şi cuminţei salariul ori pensia“.

Pînă aici, fusese doar explicaţia psihologică a fenomenului, portretul-robot al ,,băieţilor deştepţi“, dar descrierea sistemului în sine abia acum urma: ,,Au pus la punct fel de fel de scamatorii financiare, cărora nu le dau de cap nici cei mai mari poliţişti sau procurori din lume! Băieţii le numesc Jocuri de societate. Se merge cu pedala la fund pe evaziune şi spălare de bani, în caz de belele urmînd ca măgăreaţa să cadă doar pe capul unuia dintre ei, dinainte desemnat“.

Asta voia Bogdan să-i explice? Treabă de copii… Cînd eram la vîrsta pantalonilor scurţi, nu jucam pînă noaptea tîrziu Urma scapă turma? Iar apoi, habar n-avea el cît progresaserăm noi în ultimii 26 de ani!

Nu cumva la fel stătuseră lucrurile cu Maria Vlas?… Nu alţi coţcari de-ai noştri îl băgaseră la înaintare pe colonelul Truţulescu, musca din laptele afacerii ,,Ţigareta II“?!

Care Truţulescu îşi petrecuse pedeapsa mai mult afară din arest, chipurile pe la diverse tratamente stomatologice… Iar acum, mai ştia cineva, ceva, despre Truţulescu?! Dar despre un anume Suciu, prezent pe aeroport la descărcarea întregului transport, dispărut, apoi, în condiţii mai misterioase decît Elodia, şi rămas dispărut pînă în ziua de azi?! Dar despre băiatul lui Emil Constantinescu?… Din cînd în cînd mai gîjîia pe la cîte o televiziune, cu vocea ei de Ioana Radu la spartul chefului, madam Zoe Petre. Cea care deschisese poarta Scroviştei, atunci cînd – din greşeală, desigur – camioanele cu colete nimeriseră la reşedinţa prezidenţială. În ceea ce-l priveşte pe Hopa-Milică-pică-n-fund-şi-nu-se-strică (porecla trăgîndu-i-se de la căzătura celebră, cînd se dăduse mare fotbalist la un cantonament al lotului naţional), pe Milică, deci, nu-l văzuse nimeni în acele momente; o fi fost ocupat cu Rona Hartner, dacă nu cumva cu cedarea Insulei Şerpilor…

Truţulescu… Irina Filimon, o fostă elevă de-a lui, intrată cu note mari la Politehnică, îi povestise rîzînd: Dom’ profesor, cînd, de-a valma, tocilari sau restanţieri, vrem să o ştergem de la cîte un curs şi să ieşim la o cafea în centru, ne spunem unul altuia: Hai să ne truţulim!

Tot umorul nostru, săracul, trăi-l-ar viaţa să-l trăiască!

Dar nu-şi rosti gîndul, nedorind să-l întrerupă pe Bogdan; dacă, totuşi, va veni şi cu ceva nou?…

Prietenul continuă să-i explice: ,,Nu se va descoperi niciodată cît s-a furat, iar din ce se va afla, abia de vor recupera cîteva procente. Cel pe care a căzut măgăreaţa respectă întocmai scenariul stabilit: cîrîie-mîrîie pe la presă că e nevinovat, că justiţia va dovedi acest lucru, dar o face numai de formă. După care, tot conform scenariului, se duce cuminţel la pîrnaie. Acolo beneficiază de condiţii speciale, că, vorba aia, şeful arestului are şi el greutăţi – copii la facultate, soacră, împrumut la bancă în fraci elveţieni… În tot acest timp, gaşca poartă de grijă familiei păţitului. Şi nu numai atît, ci corupe – că, Slavă Domnului, are de unde, doar au furat sute şi sute de milioane! – oameni de mare influenţă. Care, peste o vreme, vor pregăti terenul pentru cîteva graţieri cu dedicaţie“…

Ei, nu, Bogdănel era naiv de-a binelea! Păi, se puneau amărîtele lor de graţieri cu recordul mondial stabilit de preşedintele nostru? Unde în lume se mai pomeniseră 2 (două) graţieri acordate aceleiaşi juriste infractoare?! Totuşi, aveam şi noi orgoliul nostru naţional…

Amicul îi dăduse apoi şi un exemplu concret: ,,Prin anii ’90, în Grecia se lansase cu tam-tam o anume bancă – «Kreta». O susţinuseră public ditamai Karamanlis şi Papandreu, unul preşedinte, altul prim-ministru, îndemnînd populaţia să depună bani în noua bancă…“.

Chiar că pierdea timpul cu ,,lecţiile“ predate de Bogdan! Păi, cu mulţi ani în urmă, Adrian Năstase nu îndemnase, şi el, lumea să investească în proiectul Dracula Parc? Mai mult decît atît, dar Bombonel depusese, personal, 1 milion de lei în contul Parcului Dracula. După care ce s-a mai întîmplat cu măreţul proiect? Cum, ce? Dracu’ l-a luat!

…,,Pentru ca, finalmente, un anume Koskotas să o şteargă în SUA, la bordul unui avion particular, cu toate sumele de bani şi lingourile depuse! Oamenii cinstiţi şi-au mai recuperat praful de pe tobă, în timp ce escrocul de Koskotas, în loc să se legene-n ştreang, se legăna, bogat şi liniştit, în cine ştie ce hamac din Panama“ – îşi încheiase amicul Bogdan istorisirea.

Gata! Profesorului îi ajungeau ,,noutăţile“ astea, de mult fumate şi pe la noi. Păi, de ,,koskotasul“ Codruţ Marta mai ştia cineva prin ce hamac s-o legăna?…

Dar nu escrocii erau principalii vinovaţi, ci Statul acesta pe stil nou, inadmisibil de permisiv: De ce nu i-or lua, domnule, la întrebări încă de la prima maşină luxoasă pe care n-o pot justifica? Nu să-i lase să ajungă să acumuleze, liniştiţi, vile peste vile, apartamente în Manhattan sau pe Coasta de Azur, restaurante în Dubai şi staţiuni balneo-climaterice în ţară!

Aşa, însă, erau clare consecinţele – alde ăştia nu mai aveau teamă de nimeni şi de nimic.

Doar pedeapsa cu moartea i-ar mai putea speria!

Auzise la radio că premierul Ungariei insista să se reintroducă pedeapsa capitală, în caz contrar, după părerea lui, corupţia şi criminalitatea nu vor mai putea fi stăvilite.

Puţin probabil, domnule, nu-i va da voie coana Europa…

Pînă una-alta, singura ,,lege“ capabilă să rezolve cumva situaţia părea a fi tot una a copiilor: Scoate, DRACE , ce-ai furat, că te duc la spînzurat!

SORIN SATMARI

(Din volumul în curs de apariţie ,,Încurcă-i, drace!“)

COMENTARII DE LA CITITORI