În absenţa lui Vadim, cine le va ţine piept fasciştilor unguri în Parlamentul European? Nimeni!

in Alte știri

Culmea obrăzniciei udemeriştilor

 

Motto: „Cum e posibil ca o grupare teroristă, de sorginte fascistă, ca UDMR-ul, să se afle la guvernarea unei ţări pe care o sapă din interior şi vrea să o sfîşie?“

Corneliu Vadim Tudor

 

UDMR – ameninţări cu ieşirea de la guvernare!

Aşa suna genericul unei emisiuni TV. Ce dureros pentru noi, românii, stimaţi telespectatori! Ne podidesc lacrimile, plînsul ne îneacă, vorba lui Nenea Iancu.

Aşadar, ce ne facem noi?! Murim, domnilor, ca stat, ca naţie, fără UDMR, formaţiune ilegală şi antiromânească, care (sic!) acţionează vîrtos, pe faţă, pentru dezintegrarea României. Cît tupeism! Cîtă obrăznicie la aliaţii Guvernului Ponta! Şefii UDMR ameninţă direct, intenţionînd să ceară socoteală prim-ministrului şi Ministerului de Externe pentru că am fi îndrăznit să jignim măreţele feţe ale Hungariei! Doresc să se întîlnească cu (sic!) Ponta, mare iubitor de unguri, şi să-l tragă niţel mai mult de urechi.

Ce cutezanţă este asta, să ieşi din cuvîntul lui Hunor şi-al ciracilor săi, să ne permitem să luăm măsuri aiurea, fără consultarea lor, precum intrarea în Guvern a unor membri ai PP-DD. Ce să caute oamenii lui Dan Diaconescu în Executiv? Nu sînt udemerişti de-ajuns acolo, pe post de săpători din interior ai intereselor ţării? Adică de cal troian?

Domnule prim-ministru Ponta, care v-aţi grăbit, imediat ce aţi ajuns la Putere, să spuneţi că regretaţi lipsa dăunătoare a UDMR de la guvernare, să vă scuzaţi, în faţa acestor patri-hoţi, că nu v-aţi putut ţine de cuvînt, deşi USL-ul de atunci obţinuse o majoritate zdrobitoare, c-o fi, c-o păţi, ce ziceţi acum? Cîte concesii le-aţi mai făcut acestor obraznici?

Cine sînt ei să ne dirijeze în propria noastră patrie? Dacă iubesc atît de mult Ungaria şi urăsc România, continuînd să sfideze legile ţării, au dreptul, vorba domnului Vadim Tudor, să plece. Să se ducă nouă cu a brînzii, cum zicea săracul tata, român adevărat.

Expresia mi-a plăcut aşa de mult, încît n-am uitat-o şi n-am s-o uit niciodată.

Am scris aceste rînduri duminică, 6 iulie. Era o după-amiază caniculară, de lună a lui Cuptor, adevărată. Eram singur, în camera mea, cu gîndurile mele. Şi, nu ştiu cum, mintea m-a dus la preşedintele nostru drag (drac?), care mult a pătimit pentru România şi pentru Dreptate! Mai mult ca sărmanul patriot, scriitor şi istoric Nicolae Bălcescu. Şi simt că sufletu-mi plînge, şi-o lacrimă grea se strecoară printre gene. Ce ne facem noi, bieţi români, fără UDMR la guvernare?

Murim de tot. Nu mai putem de dorul lor, al udemeriştilor, fraţii şi sprijinul nostru dintotdeauna.

Dar, mă grăbesc şi ies afară, să privesc cerul senin de vară, să mă regăsesc, sorbind aerul curat şi luminos din pomii înverziţi şi plini de rod, din iarba mătăsoasă şi dulce, din florile ce mă îndeamnă să cred că viaţa este tot aşa de frumoasă, chiar dacă sîntem (vom fi) săraci şi mai singuri fără dragii noştri amici din UDMR.

George Militaru

COMENTARII DE LA CITITORI