„ACOLO ŞEZUM ŞI PLÎNSEM“

in Alte știri

 

 

Această zicere, scrisă într-un frumos perfect simplu arhaic, ne-a venit în minte văzînd, în seara zilei de 30 august, la un post de televiziune, cum, în urmă cu 75 de ani, a fost distrusă, în doar cîteva luni, România Mare. Stare jalnică, ilustrată pe o hartă, în care provinciile jefuite erau prezentate în negru: Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi ceva pe lîngă ele, pierdute prin ultimatul sovietic din 26 iunie; Nordul Transilvaniei, prin Diktatul de la Viena, din 30 august. Iar după numai 7 zile, a dispărut, luat de bulgari şi absolut pe degeaba, Cadrilaterul, compus din judeţele Durostor (Dîrstorul lui Mircea cel Bătrîn) şi Caliacra (cu Castelul de la Balcic, al Reginei Maria, şi Capul Caliacra, prelungit în Marea Neagră).

Se distrusese România Mare, din care, după cel de al II-lea război mondial, am recuperat numai Nordul Transilvaniei. Dar era să-l pierdem şi pe acela. Şi toate astea se întîmplau din cauza incompetenţei regelui Carol al II-lea şi a camarilei sale, condusă de Elena Lupescu (Wolf) şi de Ernest Urdăreanu, despre care vom mai vorbi. După această ispravă, regele abdică, şi cei 3 părăsesc ţara. (I-am şi văzut într-o poză, plimbîndu-se liniştiţi, după cîteva luni, într-o trăsură, în Insulele Bermude).

Prin această introducere deschidem un fel de serial, din conţinutul căruia şi oamenii cei mai tineri (care, din varii motive, nu mai sînt în stare să citească mai mult de o pagină pe zi), să poată înţelege ce este cu această ţară, care a ajuns ca în Plîngerile lui Ieremia, acelea pe care Vechiul Testament le adresează, parcă, României, cu zeci de veacuri înainte. Ceea ce pare a fi o Minune a scrierilor biblice.

Iată ce spun PLÎNGERILE LUI IEREMIA (Paragraful 5 – Relele de acum şi aducerile-aminte).

  1. „Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! 2. Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări! 3. Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve. 4. Apa noastră o bem pe bani şi lemnele noastre trebuie să le plătim. 5. Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire şi, cînd obosim, nu ne dau odihnă. 6. Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne. 7. Părinţii noştri care au păcătuit nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele. 8. Robii ne stăpînesc şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor. 9. Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie. 10. Ne arde pielea, ca un cuptor, de frigurile foamei. 11. Au necinstit pe femei în Sion, şi pe fecioare în cetăţile lui Iuda. 12. Mai marii noştri au fost spînzurati de mînile lor; bătrînilor nu le-au dat nici o cinste. 13. Tinerii au fost puşi să rîşnească şi copiii cădeau sub poverile de lemn. 14. Bătrînii nu se mai duc la poartă şi tinerii au încetat să mai cînte. 15. S-a dus bucuria din inimile noastre şi jalea a luat locul jocurilor noastre. 16. A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! 17-18. Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii – este din pricină că Muntele Sionului este pustiit şi că se plimbă şacalii prin el. 19. Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam! 20. Pentru ce să ne uiţi pe vecie şi să ne părăseşti pentru multă vreme? Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca acelea de odinioară! 22. Să ne fi lepădat Tu de tot, oare, şi să Te fi mîniat, Tu, pe noi, peste măsură de mult?

 

Cîteva COMENTARII

Greu de respins ideea că Plîngerile lui Ieremia nu se referă la situaţia actuală a României. Am subliniat numai cîteva rînduri care, nu numai că sînt relevante, dar descriu situaţia actuală, pe care o îndurăm zilnic. Oare nu este adevărat că averile noastre au fost „confiscate“ de alţii şi că retrocedările ilegale se observă la tot pasul? Iar că păcatele celor ce nu mai sînt printre noi, dar care au greşit aducîndu-ne în starea actuală, le simţim, de asemenea, la tot pasul? Că uciderea marilor şi adevăraţilor noştri conducători, de la Mihai Viteazul (şi chiar mai de dinainte) încoace, ne-a împiedecat să ajungem cu ţara la nivelul de Patrie de înaltă ţinută, pe care cele mai vechi scrieri o menţionează? Ne referim la Mesopotamia europeană, de la mijlocul lumii celei mari, adică a Europei (în poziţia paralelei de 45° şi a meridianului de 25° latitudine estică), descrisă de Nostradamus. Iată şi o chestiune interesantă. Se vorbeşte de ,,bătrînii care nu se mai duc la poartă“. Cine a mai fost prin mediul rural îşi aduce aminte de faptul că bătrînii ieşeau după-amiezele din curte şi se aşezau pe o bancă, în vecinătatea porţii, salutîndu-i pe cei

care treceau pe uliţă. Mare asemănare, pe care o menţionează Biblia.

O ultimă remarcă. Aritia, o tînără şi foarte talentată arhitectă, care făcea legătura, prin lumină, între cer şi pămînt, şi-a scris o ultimă poemă (acum 3 ani, la o Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, desfăşurată la Arad), cu titlul: Pădure fără de secure, în care deplîngea distrugerea pădurilor noastre. După care pleacă la stele, într-un accident stupid de circulaţie. Păi nu scrie în Biblie că ne doare inima şi ne plîng ochii din pricină că muntele este pustiit?

PRIETENII LUI NOSTRADAMUS

COMENTARII DE LA CITITORI