Acordul fiscalo-parlamentar de la Cotroceni

in Lecturi la lumina ceaiului

Vrem să atragem atenţia că acest Acord este lovit de nulitate juridică absolută. S-au încălcat dispoziţii imperative ale legii fundamentale. Art. 111 din Constituţie impune obligativitatea unei informări cerute de la Parlament, în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat. Termenul de „obligatoriu” exclude orice interpretare echivocă, sau de orice altă natură. Nu intră în discuţie oportunitatea, cuantumul, sau alte elemente ale bugetului de stat, fiindcă informarea rămîne tot obligatorie. Cu privire la convocarea liderilor grupurilor parlamentare, situaţia este prevăzută în art. 89 al. 1 din Constituţie. Articolul se referă, în mod expres, la o consultare obligatorie, atunci cînd se resping cel puţin două solicitări de învestitură a Guvernului. Restul invitaţiilor la Cotroceni sînt aspecte de curtoazie parlamentară, care nu-i obligă pe politicieni, sau pe liderii lor cu nimic. Le putem considera manifestări de bunăvoinţă prezidenţială. Putem vorbi şi de imposibilitatea îndeplinirii unor obligaţii asumate în afara Constituţiei. Parlamentarii îşi pot da demisia, se pot face noi alegeri, foarte dorite de unele partide, iar în lipsa consultării deputaţilor şi a senatorilor, astfel de „obligaţii” sînt nule şi neavenite. Soarta unor acorduri fiscalo-parlamentare cade de-a dreptul în derizoriu dacă PP-DD, sau PSD cer, şi ele, „acorduri” fiscale de altă natură, culturală, autostrăzi ş.a.m.d. Adoptarea bugetului ţării este destul de strictă, acesta se aprobă şi se discută de la un an la altul, niciodată prin eludarea anului următor.

Acordurile fiscalo-parlamentare au mare „chemare” propagandistică pentru naivi, menite să aducă „speranţe” nebănuite, dar mincinoase. Chemarea liderilor grupurilor parlamentare la Cotroceni a fost destul de ştearsă, insipidă şi asemănătoare cu îndemnul rural: „Fraţilor, daţi mîncare raţelor, fiindcă şi ele vă dau vouă ouă!”.

NESTOR CĂLIN

COMENTARII DE LA CITITORI