Acţiunea „CĂLUGĂRUL“ (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Mitropolitul Antonie Plămădeală. Detalii biografice.

 

Perioada: 1956… 1968

Iată cîteva pasaje semnificative din Nota informativă, semnată cu numele de cod ,,CANTOR”:

,,… Preotul Plămădeală Gheorghe e originar din jud. Chişinău. El a fost refugiat în Banat şi în 1945 s-a repatriat. A fost încadrat în cler şi acum lucrează în satul Călăraşi, avînd o situaţie foarte bună. Are un frate (Vasile Plămădeală), cîntăreţ în Cotroceni, cu casă proprie în comuna Militari (tatăl magistrandului Antonie, de la noi). A venit în ţară să-şi vadă rudele. Am fost înştiinţat de Antonie, de la început, că va veni şi am urmărit să văd ce legături are şi cu cine se întîlneşte. Am stabilit încă de la primirea la gară (2 săptămîni în urmă) că a fost înştiinţat preotul D. Balaur, de la Biserica Domenii, care l-a întîmpinat la gară şi a primit un pachet (un ceas Pobeda şi un aparat de fotografiat). De asemenea, a mai adus, în afară de bagajele proprii, 4 colete pentru inginerul Stihi, de la sora lui, preoteasa lui Gherasim Păduraru, din Chişinău”. De remarcat cu cîtă meticulozitate a reţinut informatorul cele mai mici detalii!

,,… Peste tot, de cîte ori am avut ocazia să fiu de faţă la întruniri cu dînsul, el povesteşte fără nici o abţinere tot ce-i interesează pe interlocutori. Aseară, la Balaur, întrebările curgeau şuvoi din partea lui Balaur şi a lui Ţepordei. Ei au aflat tot ce-i interesa în legătură cu starea bisericii din Basarabia, a preoţilor, a pieţii, a traiului, a oamenilor etc. Am stabilit, cu acest prilej, că pr. Ţepordei întreţine corespondenţă cu o serie de vechi prieteni de acolo (preoţi, civili, credincioşi ş.a.) şi cunoaşte orice mişcare pînă în cele mai mici amănunte”.

„CANTOR“ mai semnează cîteva Note informative în anii 1958 şi 1959, în perioada în care Antonie era magistrand, note care emană un uşor aer de ostilitate al informatorului faţă de „obiectiv“ (în limbajul securiştilor). Strădaniile Securităţii de a găsi oamenii potriviţi pentru a-l urmări pe Antonie Plămădeală – ciudat, căci acesta era, atunci, un „nimeni“, proaspăt eliberat din închisoare – au fost foarte eficiente, astfel că, în scurt timp, s-a format o „echipă“ de 35 de agenţi informatori, fiecare dintre ei neştiind de existenţa celorlalţi (ba chiar se spionau unii pe alţii, dînd la Securitate respectivele Note informative).

Nu trebuie să ne facem iluzia că Securitatea se baza exclusiv pe informatori. „Motoarele“ Securităţii funcţionau din plin: se trimiteau ordine în toate părţile, prin teleimprimator, telefon, telegrame, scrisori etc. La absolut toate se primeau răspunsuri, mai mult sau mai puţin mulţumitoare pentru cei care dădeau ordinele, însă în nici un material consultat în diferite dosare nu am găsit reproşuri sau observaţii la răspunsurile primite. Acestea se adunau, iar „cineva“ le compara, punea cap la cap cele aflate şi, într-un final, neprevizibil, se dispunea arestarea persoanei urmărite, sau întreruperea urmăririi. Nu au fost neglijate nici măsurile „Z“: interceptarea convorbirilor telefonice de la adresa părinţilor, din Militari, Intr. Capelei nr. 3, cît şi de la adresa din Str. Ocolului nr. 20, unde locuia Antonie, împreună cu fraţii Mihai şi Valeriu. La ambele adrese a fost interceptată corespondenţa, prin serviciul „F“, iar la Mînăstirea Slatina s-a făcut percheziţie în camera sa şi în cancelaria mînăstirii.

Pentru Antonie Plămădeală, urmărirea sistematică, prin aparatul Securităţii, a început, se pare, la data de 25 iulie 1957. I s-a dat chiar şi un nume – „Acţiunea CĂLUGĂRUL“ – cînd au fost trimise prin teleimprimator, de către Direcţia a III-a, ordinele cu numerele: 341/00223974 la DIR. REG. M.A.I. Cluj, nr. 341/00223976 la DIR. REG. M.A.I. Suceava şi nr. 341/00223980 la DIR. REG. M.A.I. Hunedoara, prin care se cereau informaţii „despre numitul Antonie Plămădeală“. Consider că momentul de început al acţiunii informative prezintă o oarecare importanţă, chiar dacă data ar putea fi, ulterior, modificată, ca urmare a descoperirii unor noi documente.

De la Suceava s-a primit un răspuns, din care cred că, în afară de datele personale – naştere, adresă, studii etc. – ale „obiectivului“, emiţătorii ordinului, col. Budişteanu N. şi lt. col. D.C. Sican, nu au înţeles nimic. Cei de la Cluj şi-au „pus la treabă“ informatorii din zona de interes şi astfel au apărut Notele informative ale lui „Ion“ şi, respectiv, „Valer“. Aceştia şi-au făcut conştiincios temele, spunînd tot ceea ce ştiau despre Antonie, de la susţinerea lucrării de licenţă, în anul 1949, pînă la data întocmirii Notei, începutul lui august 1957. Hunedorenii s-au mulţumit să facă numai nişte aprecieri generale, pentru ca, în final, să spună că ei nu ştiu nimic. În continuare, cred că este necesar să fac unele comentarii personale despre agenţii informatori care au fost „îngerii păzitori“ ai lui Antonie şi ai multor altora, dar şi despre informatori, în general.

(va urma)

Mihai PlămădealăMitropolitul Antonie Plămădeală. Detalii biografice.
Acţiunea „CĂLUGĂRUL“ (2)
Perioada: 1956… 1968
Iată cîteva pasaje semnificative din Nota informativă, semnată cu numele de cod ,,CANTOR”:
,,… Preotul Plămădeală Gheorghe e originar din jud. Chişinău. El a fost refugiat în Banat şi în 1945 s-a repatriat. A fost încadrat în cler şi acum lucrează în satul Călăraşi, avînd o situaţie foarte bună. Are un frate (Vasile Plămădeală), cîntăreţ în Cotroceni, cu casă proprie în comuna Militari (tatăl magistrandului Antonie, de la noi). A venit în ţară să-şi vadă rudele. Am fost înştiinţat de Antonie, de la început, că va veni şi am urmărit să văd ce legături are şi cu cine se întîlneşte. Am stabilit încă de la primirea la gară (2 săptămîni în urmă) că a fost înştiinţat preotul D. Balaur, de la Biserica Domenii, care l-a întîmpinat la gară şi a primit un pachet (un ceas Pobeda şi un aparat de fotografiat). De asemenea, a mai adus, în afară de bagajele proprii, 4 colete pentru inginerul Stihi, de la sora lui, preoteasa lui Gherasim Păduraru, din Chişinău”. De remarcat cu cîtă meticulozitate a reţinut informatorul cele mai mici detalii!
,,… Peste tot, de cîte ori am avut ocazia să fiu de faţă la întruniri cu dînsul, el povesteşte fără nici o abţinere tot ce-i interesează pe interlocutori. Aseară, la Balaur, întrebările curgeau şuvoi din partea lui Balaur şi a lui Ţepordei. Ei au aflat tot ce-i interesa în legătură cu starea bisericii din Basarabia, a preoţilor, a pieţii, a traiului, a oamenilor etc. Am stabilit, cu acest prilej, că pr. Ţepordei întreţine corespondenţă cu o serie de vechi prieteni de acolo (preoţi, civili, credincioşi ş.a.) şi cunoaşte orice mişcare pînă în cele mai mici amănunte”.
„CANTOR“ mai semnează cîteva Note informative în anii 1958 şi 1959, în perioada în care Antonie era magistrand, note care emană un uşor aer de ostilitate al informatorului faţă de „obiectiv“ (în limbajul securiştilor). Strădaniile Securităţii de a găsi oamenii potriviţi pentru a-l urmări pe Antonie Plămădeală – ciudat, căci acesta era, atunci, un „nimeni“, proaspăt eliberat din închisoare – au fost foarte eficiente, astfel că, în scurt timp, s-a format o „echipă“ de 35 de agenţi informatori, fiecare dintre ei neştiind de existenţa celorlalţi (ba chiar se spionau unii pe alţii, dînd la Securitate respectivele Note informative).
Nu trebuie să ne facem iluzia că Securitatea se baza exclusiv pe informatori. „Motoarele“ Securităţii funcţionau din plin: se trimiteau ordine în toate părţile, prin teleimprimator, telefon, telegrame, scrisori etc. La absolut toate se primeau răspunsuri, mai mult sau mai puţin mulţumitoare pentru cei care dădeau ordinele, însă în nici un material consultat în diferite dosare nu am găsit reproşuri sau observaţii la răspunsurile primite. Acestea se adunau, iar „cineva“ le compara, punea cap la cap cele aflate şi, într-un final, neprevizibil, se dispunea arestarea persoanei urmărite, sau întreruperea urmăririi. Nu au fost neglijate nici măsurile „Z“: interceptarea convorbirilor telefonice de la adresa părinţilor, din Militari, Intr. Capelei nr. 3, cît şi de la adresa din Str. Ocolului nr. 20, unde locuia Antonie, împreună cu fraţii Mihai şi Valeriu. La ambele adrese a fost interceptată corespondenţa, prin serviciul „F“, iar la Mînăstirea Slatina s-a făcut percheziţie în camera sa şi în cancelaria mînăstirii.
Pentru Antonie Plămădeală, urmărirea sistematică, prin aparatul Securităţii, a început, se pare, la data de 25 iulie 1957. I s-a dat chiar şi un nume – „Acţiunea CĂLUGĂRUL“ – cînd au fost trimise prin teleimprimator, de către Direcţia a III-a, ordinele cu numerele: 341/00223974 la DIR. REG. M.A.I. Cluj, nr. 341/00223976 la DIR. REG. M.A.I. Suceava şi nr. 341/00223980 la DIR. REG. M.A.I. Hunedoara, prin care se cereau informaţii „despre numitul Antonie Plămădeală“. Consider că momentul de început al acţiunii informative prezintă o oarecare importanţă, chiar dacă data ar putea fi, ulterior, modificată, ca urmare a descoperirii unor noi documente.
De la Suceava s-a primit un răspuns, din care cred că, în afară de datele personale – naştere, adresă, studii etc. – ale „obiectivului“, emiţătorii ordinului, col. Budişteanu N. şi lt. col. D.C. Sican, nu au înţeles nimic. Cei de la Cluj şi-au „pus la treabă“ informatorii din zona de interes şi astfel au apărut Notele informative ale lui „Ion“ şi, respectiv, „Valer“. Aceştia şi-au făcut conştiincios temele, spunînd tot ceea ce ştiau despre Antonie, de la susţinerea lucrării de licenţă, în anul 1949, pînă la data întocmirii Notei, începutul lui august 1957. Hunedorenii s-au mulţumit să facă numai nişte aprecieri generale, pentru ca, în final, să spună că ei nu ştiu nimic. În continuare, cred că este necesar să fac unele comentarii personale despre agenţii informatori care au fost „îngerii păzitori“ ai lui Antonie şi ai multor altora, dar şi despre informatori, în general.
(va urma)
Mihai Plămădeală

COMENTARII DE LA CITITORI