Adevăr

in Poeme

Cei ce din ceţurile vremii
O perspectivă n-au avut
Spre înălţime şi culoare
Mai bine nu s-ar fi născut.

Ei sînt ca apa care trece,
Dar, iată, piatră nu rămîne,
Cum peste viforu-i de-o clipă
Uitarea se aşterne mîine.

Lor le opun arzînd iubirea
Ce din prinosu-mi se revarsă,
Ieşind din lanţuri cu o floare:
Eu sînt lumină! Ei… o farsă!

Peste surîsul ars de umbră
Vin crinii veşnici şi sărută:
Doar în potire stă lumina,
Pe cînd în şanţuri pleava brută…

Bătrîne Roată, ca şi tine,
Ridic la stele rugul meu,
În lacrimi aşteptînd un Cuza
Cum îl aştepţi pe Dumnezeu
Ilarion Boca

COMENTARII DE LA CITITORI