Adevărata faţă a lui Winston Churchill (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

În august 1915, a urmat dezastrul din Dardanele. El a încălcat principiul Amiralului Nelson, şi anume: „vasele nu luptă cu forturile“. A vrut ca flota să împartă în două Turcia şi să asigure o nouă rută de aprovizionare către Rusia. A atacat forturile de pe maluri, fără trupe terestre. A pierdut 3 vase bombardate şi 3 lovite de mine, chiar în prima zi a atacului. După 24 de ani, în 1939, s-a întors la Amiralitate. A încercat să facă presiuni în guvern pentru invadarea Norvegiei, ţară neutră, pentru a tăia alimentarea cu oţel, din Suedia, a Germaniei. La începutul lui 1940 , Hitler credea că e mai bine ca Norvegia să rămînă neutră. Churchill a ordonat unei nave militare britanice să intre în apele teritoriale norvegiene. Dar se pare că el ar fi vorbit despre această decizie la o întîlnire cu presa străină şi astfel Serviciile germane de Spionaj au aflat de planul său. Hitler a ordonat invadarea Norvegiei în 9 aprilie 1940. Deşi Churchill a dat asigurări că Marina Regală Britanică are supremaţia în Marea Nordului, nemţii, îmbarcaţi pe nave comerciale, au fost cei care au cucerit Oslo şi alte 5 porturi. După război, pentru că amiralul Erich Raeder a avut succes acolo unde Churchill a pierdut, Raeder a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Greşeala lui Churchill a plătit-o, însă, primul – ministru Neville Chamberlain. Churchill nu avea încredere în submarine. În timpul celor 8 luni ca Prim Lord al Amiralităţii, submarinele germane au scufundat două cuirasate şi alte nave britanice, cu un total de 800.000 tone deplasament.
Ca prim-ministru, la presiunea lui Stalin de a deschide un al doilea front, pregăteşte debarcarea de la Dieppe, din 19 august 1942. Acţiunea a fost o baie de sînge, în care două treimi din comandoul de 6.000 militari, majoritatea canadieni, au fost ucişi, răniţi sau luaţi prizonieri, iar pierderile Forţelor Aeriene Britanice au fost de trei la unu.
Acestea sunt cîteva din greşelile lui Churchill ca strateg militar. Ca om politic, n-a avut nici un respect faţă de ţările neutre. În 1914, ca Prim Lord al Amiralităţii, a dispus blocarea oraşului Anvers.
Tot în această poziţie, a cerut ocuparea insulelor olandeze şi daneze, deşi erau neutre, şi blocarea Dardanelelor. Blocada pentru înfometare a dus la moartea a 750.000 de germani în primul război mondial. Semnificativ pentru profilul moral al lui Churchill este scopul declarat al blocadei. Astfel, după Churchill, blocada avea drept scop distrugerea întregii populaţii: bărbaţi şi femei, copii, bătrîni şi tineri. După capitularea Franţei, a dispus bombardarea flotei franceze refugiate în rada portului Mers-el- Kébir (pe atunci, în Algeria franceză), sub pretextul prevenirii căderii acestui port în mîna germanilor. În acel măcel, au murit 1.500 marinari francezi fără apărare. Cîteva mii de prizonieri germani, care erau etnici ruşi, au cazut în mîna englezilor. Cînd s-a dezbătut problema lor, Churchill a făcut presiuni ca aceştia să fie trimişi în Rusia, pentru că aşa îi promisese lui Molotov. De asemenea, a acceptat să fie deportaţi 12 – 15 milioane de germani. I-a trims înapoi, la cererea lui Stalin, şi pe cazacii care luptaseră, în 1919 – 1920, împotriva gărzilor roşii şi se refugiaseră, apoi, în Vest. (…) La Ialta, prin stabilirea graniţei de Vest a Poloniei pe Oder, 11 milioane de oameni au fost scoşi afară din case,iar 2 milioane au murit în timpul acestui exod. În prima zi de ministeriat, în anul 1940, a ordonat bombardarea civililor. Churchill a fost iniţiatorul şi cel care a „lămurit“ Vestul să adopte aceste metode barbare. Ele au fost aprobate de guvern şi sînt dovada declinului moral al lui Churchill. La 11 mai 1940, la 24 de ore după invadarea Franţei, Comandamentul bombardierelor a trimis 18 bombardiere, noaptea, departe de front, în Westphalia. A fost primul act deliberat, un dezacord în regulile războiului, în care ostilităţile se duc doar între forţele combatante. La Conferinţa de la Casablanca, din ianuarie 1943, Churchill a prezentat un raport al Şefului Forţelor Aeriene Regale, Charles Portal, care cerea fabricarea, de urgenţă, a 4 000 – 6 000 de bombardiere grele.

(va urma)
Ioan Ispas

COMENTARII DE LA CITITORI