Adevărata faţă a lui Winston Churchill (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

În cartea sa „Dresden 1945. The Devill’s Tinderbox“(„Dresda 1945. Cutia cu iască a diavolului“), apărută în 1982, la Editura E.P.Dutton Inc. N.Y, Alexander McKee prezintă memoriul (pag. 58), care însoţea raportul. Ca să justifice fabricarea bombardierelor şi efectul folosirii lor, Portal a calculat că acestea puteau distruge 6 milioane de locuinţe germane, lăsînd în stradă 25 de milioane de germani; şi puteau ucide şi răni aproape două milioane de oameni. Portal a stabilit ca să fie bombardate, cu precădere, zonele muncitoreşti, pentru că în zonele locuite de clasa mijlocie, casele erau mai rare şi bombele nu loveau ţinta.
La prima lui întîlnire cu Stalin, în 1942, Churchill i-a spus că a început bombardarea oraşelor germane ca să scadă moralul soldaţilor, aceasta fiind o ţintă militară. Stalin a zîmbit şi atmosfera întîlnirii s-a destins. Erau pe aceeaşi lungime de undă. De bombardarea, pînă la distrugerea completă, a oraşului Dresda, se face vinovat tot Churchill. Înainte de a părăsi Ialta, a ordonat declanşarea operaţiunii Thunderclap (Fulger), care prevedea bombardarea masivă a oraşelor, astfel încît şoselele şi drumurile să fie pline de refugiaţi, iar soldaţii să nu se poată deplasa pentru a opri ofensiva Armatei Roşii. Astfel, noaptea, 772 de bombardiere Lancaster au aruncat asupra Dresdei
650.000 de bombe incendiare şi 1474 de bombe grele. A fost complet distrusă o suprafaţă de 1.600 de acri. Se poate face o comparaţie cu cel mai puternic bombardament german din Anglia, la Coventry, unde au fost distruşi doar 100 de acri. Ziua, pentru a distruge ce a mai rămas, au fost trimise 527 bombardiere B17, în două valuri, însoţite de 300 de avioane de vînătoare. Nu se cunoaşte exact numărul morţilor. Se estimează că au fost ucise între 35.000 şi 250.000 de persoane. La Coventry, au murit 504.
Propunerea lui Churchill, acceptată de F. D. Roosevelt la Casablanca, în 1943, de a bombarda civilii din oraşe, a devenit o doctrină militară adoptată de toate puterile lumii atît în perioada războiului rece, cît şi în prezent. Ţintele nu mai sînt forţele militare, ci oraşele mari ale rivalilor. A fost deschisă o cutie a Pandorei. Această „iniţiativă“ a lui Churchill i-a afectat şi pe români. Bombardarea instalaţiilor petroliere de la Ploieşti a fost înţeleasă ca făcînd parte din regulile războiului, iar piloţii americani care fuseseră doborîţi şi luaţi prizonieri au fost trataţi bine, cazaţi într-o staţiune de munte de pe Valea Prahovei. Cînd, însă, a început bombardarea, la întîmplare, a Bucureştilor, românii au simţit un gust amar. Democraţiile Vestului i-au dezamăgit prin aceste acte barbare nemaiîntîlnite în războaiele moderne. După cum se ştie, România avea pregătită o linie fortificată de apărare Galaţi – Focşani, pentru situaţia în care ruşii ne atacau. Pe această linie – şi Munţii Carpaţi – se putea organiza apărarea Munteniei şi a Transilvaniei, în condiţiile unui război în care ostilităţile se duc între militari, pe linia frontului. Dar, datorită „iniţiativei “ lui Churchill ca aviaţia de bombardament să atace civilii şi să transforme în ruină oraşele din spatele frontului, o rezistenţă îndîrjită n-a mai avut suficienta motivaţie.

(va urma)
Ioan Ispas

COMENTARII DE LA CITITORI