Adevărul care ne eliberează

in Polemici, controverse

Corupţia ne-a ucis deja, numai că încă nu am fost informaţi oficial de către televiziunile partenere ale celor care ne-au spulberat speranţele. Clasa politică românească este praf, s-a predat de mult altora, îi trădează în fiecare zi pe cei care le asigură bunăstarea şi îşi asigură viitorul prin cedarea unor valori materiale care nu le aparţin, în schimbul unui comision sau al libertăţii, după caz.

Avem un guvernator pus acolo de alţii, dar validat de noi. Avem şefi la Senat şi Camera Deputaţilor, avem diverşi şefi de partide, al căror glas se poate auzi, dat fiind că sergenţii din presă, sau doar patronii, au directive clare în acest sens. Dar cine sînt ei, oare, cine sînt şi pe cine reprezintă, de fapt, vocile despre care vorbim ?

Unul şi cel mai renumit, omul momentului, echivalentul lui Becali din perioada 2006 – 2008, este Dragnea, Liviu Dragnea, acest agent 007 al ţării, miliţian la bază, şef de partid în prezent. Este el vrednic de funcţia pe care o deţine? Există vreo modalitate de aplicare asupra lui de presiune? Evident! Cară după el nu doar ce se ştie, acele dosare făcute în pripă de DNA, dar şi secretul îmbogăţirii sale, în condiţiile în care nu putem spune că a avut un start foarte limpede în 1990. Dragnea, Liviu Dragnea, nu are cum să fie apărătorul imparţial al unei ţări precum România, numai pentru simplul fapt că nu poate să guverneze o ţară, sau măcar pe cei care l-au votat, doar pentru că asupra lui se pun sau se pot pune divese presiuni care să-l deturneze de la misiunea care i-a fost încredinţată de acest popor. Grija lui principală nu este să asigure bunăstarea României, ci cum să scape el de închisoare, de cei care-l aleargă cu cătuşele, şi să rămînă la final şi cu banii, şi cu fata. România? Pînă şi el ştie că este ucisă, căzută în neputinţă pentru cel puţin 100 de ani de azi înainte.

Trecem acum la nr. 1, cel mai ales preşedinte al României, cel mai tăcut şi cel mai capabil. Chiar dacă cel de dinaintea lui a făcut cam toată treaba, Iohannis a reuşit nu doar să menţină ce a primit, dar a şi dezvoltat, astfel încît ceea ce se numeşte Stat Paralel este la fel de puternic, la fel de eficient. Din păcate, însă, românii sînt atît de orbiţi de răzbunare, încît acceptă şi vor accepta orice, pe oricine, indiferent de unde, care să vină să domnească aici, cu condiţia ca toţi cei care au furat ţara asta să fie închişi, duşi la muncă, la spart piatră etc., şi dacă e şi vreun om de afaceri român, cu atît mai bine. Să moară capra vecinului se aplică întregii naţiuni, nu doar indivizilor, şi noi, românii, vom prefera mereu să vină vreun bogătan de afară care să conducă vreo fabrică, decît să vină vreun român. Iohannis, neamţ ca etnie, este cel mai tare exemplu. România revine la vechiul şi eternul ei statut de colonie, de slugă, pentru cei puternici, pentru cei spilcuiţi, pentru cei care vorbesc frumos, dar care te sug de vlagă în realitate. Iohannis nu are cum să reprezinte interesele României. El însuşi are desupra capului o sabie, poate chiar a lui Damocles, dacă e să ne gîndim la casa luată cu japca sau la alte schelete din cele mai prezidenţiale dulapuri din ţară. Şi aici eu îmi pun întrebarea: de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Parchetul, de exemplu, să vadă cum se pot falsifica acte pentru a prelua nişte case în Sibiu.

O a treia roată a acestui angrenaj este Ludovic Orban, Rica Mandolina, cum îi place lui Băsescu să-i spună, actual preşedinte al PNL. Ne întrebăm noi, cei de jos, cum poate acest chitarist să fie de partea României, cînd este deja implicat în nişte lucruri mai puţin legale?! Este adevărat că a fost achitat în acel dosar cu Urdăreanu, pentru care a pierdut cursa pentru Primăria Capitalei. Acolo, la faza cu scoaterea lui din cursă şi lansarea lui Predoiu, cred că DNA a vrut să-l salveze de penibilul situaţiei, dat fiind că cel care a participat a avut un scor destul de jenant pentru un aşa mare partid. Lăsînd asta la o parte, Ludovic, acel veşnic luptător de coarde al dreptei, un antreprenor lacto-vegetarian, a făcut niste lucruri nu tocmai ok pe cînd era ministru al Transporturilor, gen asfaltarea Transalpina, unde se spune că a atribuit, fără licitaţie, nişte lucrări de peste 60 de milioane de euro. Este clar că Ludovic are un dosar beton pus deoparte la DNA care îl transformă în marioneta oricui ştie de acest lucru. Este penibil în absolut tot ceea ce face. Gesturile lui politice din ultima perioadă depăşesc cu mult logica, nu au nici un fel de relevanţă pentru acest popor, dar, printre rînduri, se vede că are o oareşce disperare, răspunde la orice comandă de APORT pe care păpuşarii o dau şi nu se desluşeşte nici un fel de acţiune în favoarea românilor, a antreprenorilor în primul rînd, pe care cică dreapta îi adoră. Este un nimeni aflat pe scaunul Brătienilor.

Trecem mai departe, la preşedintele Senatului, Tăriceanu. În ciuda poziţiei sale, de numărul 2 în stat, dat fiind faptul că face parte din cei care sînt la guvernare, a fost transformat în ţinta piept numărul 4, atît pentru mass-media aservită statului paralel, care există şi e bine merçi, cît şi pentru instituţiile de forţă. Este doar o chestiune de timp pînă cînd ALDE va pleca de la Guvernare şi din acel moment toate criticile şi dosarele puse în cîrca lui Tăriceanu vor dispărea. Sau poate nu. Depinde acum şi pe cine are în spate, pentru că se tot spune că are sprijin din afară, aşa cum însuşi Statul Paralel are. Rămîne de văzut, eu înclin să cred că experimentul Ponta se va extinde şi asupra lui Tăriceanu. Şi că tot am spus Ponta, Victor Ponta, vă rog să analizaţi cît de penal era cînd era împotriva Statului Paralel (SP), şi cum de a devenit imaculat în momentul în care şi-a schimbat discursul şi a devenit anti-PSD, anti cam tot ce înseamnă „ceilalţi”. În fapt, ca să mă exprima aşa, exemplul lui Ponta este cea mai clară dovadă că acel SP există. Alături de achitarea lui Blaga şi a lui Orban, achitarea lui Victor Ponta vine în sprijinul tuturor acuzelor cum că România este condusă de cu totul şi cu totul altcineva, nu de indivizii anoşti care sînt urmăriţi seara pe la TV de către cei care au din ce în ce mai puţină minte.

Ca o concluzie, după trecerea în revistă a celor care, teoretic, conduc România, cine mai poate crede, din cei care încă pot să desluşească adevărul de minciună, că acei indivizi sînt pentru bunăstarea şi prosperitatea ţării ? Din păcate, încă sînt mulţi cei care cred, pentru că dacă nu erau, bandiţii despre care vorbim aici nu mai făceau acum umbră prin Parlament sau Guvern, erau de mult îndepărtaţi şi înlocuiţi cu alţii, poate mai buni, poate mai proşti, dar măcar lipsiţi de presiuni externe. Sînt sigur că are să vină un moment în istoria acestei ţări în care se va afla adevărul despre ce s-a întîmplat în realitate în România de după 1989.

Tano

 

#rezistenţii versus România

COMENTARII DE LA CITITORI