Exercițiile militare ruso-belaruse ”Zapad 2017”

in Polemici, controverse

În presă au apărut tot felul de presupuneri îngrijorătoare, conform cărora aplicația militară „Zapad-2017” ar constitui prilejul folosit de Rusia pentru invadarea statelor din flancul estic al NATO. Nimeni nu s-a obosit să expună scenariul acestei aplicații și n-a avut pregătirea necesară să-l analizeze. De aceea, o vom face noi, în cele ce urmează. Scenariul exercițiilor militare ruso-belaruse „Zapad-2017”, din perioada 14-20 septembrie 2017, are ca scop de învățămînt „Perfecționarea pregătirii și utilizării grupărilor de forțe armate, pentru asigurarea securității militare a unui avanpost strategic pentru apărarea colectivă a Rusia și Belarusului“.

Situația inițială a aplicației prevede că pe teritoriul Belarus și a enclavei ruse Kaliningrad au fost infiltrate masiv unități din forțele pentru operațiuni special care acționează ca teroriști. Acești teroriști venind din trei țări agresoare fictive: Vajsnoryja, Vesbaria și Lubenia. Vesbaria este situată pe hartă, pe teritoriul Lituaniei și Letoniei, iar Lubenia cuprinde Lituania și Polonia, toate fiind în realitate state NATO. Teroristii infiltrați în Belarus, au pus stăpînire pe obiective importante din Vajsnoryja, o zonă situată în partea de nord-vest a teritoriului Belarus.

Primul pas urmărit fiind separarea Vajsnoryja de Belarus, acțiunile de sabotaj ulterioare, vizînd înrăutățirea situației socio-economice din întregul Belarus, cu scopul facilitării executării unei lovituri de stat în capitala Minsk. Scopul final urmărit fiind acela de a folosi teritoriul Belarusului ca o rampă de lansare a unei invazii militare masive împotriva Rusiei.

Situația specială a concepției aplicației ”Zapad-2017”, vizează măsuri militare, capabile să împiedice destabilizarea situației din Belarus și eliberarea regiunii Vajsnoryja. În acest scop, în prima etapă a aplicației se verifică capacitatea unităților antiaeriene și ale aviației militare ruse și din Belarus, de a menține supremația aeriană și de a bloca culoarele inițiale de infiltrare și de aprovizionare cu arme și muniții ale teroristilor, pe calea aeriană și terestră.

În a doua etapă a aplicației se verifică capacitatea unităților de desant aerian de a interveni la mare distanță de baze prin parașutare pentru a izola și încercui grupările teroriste infiltrate. Simultan cu aceasta are loc manevra de forțe de sprijin, terestre și aeriene, cu scopul blocării căilor de retragere a teroriștilor, prin Marea Baltică. Ultima etapă a aplicației fiind aceea de nimicire fizică a „teroriștilor”aflați în încercuire.

Ce concluzii se pot trage ?

Aplicația este una strict defensivă, limitată la zone restrînse din vestul Belarus și al Rusiei. Ea se desfășoară strict în cadrul a șapte poligoane terestre din Belarus și trei din Rusia, unde au fost invitați observatori militari din toate statele NATO. La aceste manevre iau parte 12.700 de militari ( 7.200 din Belarus și 5.500 din Rusia ), 680 de vehicule din care 370 de blindate ( din care 250 de tancuri ), 200 de piese de artilerie,70 de elicoptere și avioane și 10 nave militare.

Necesitatea planificării acestei aplicații a pornit de la faptul că Rusia se teme de o invazie militară a NATO de pe teritoriul țărilor Baltice și Poloniei. În vederea consolidării securității în Țările Baltice și Polonia, NATO a dislocat recent în zonă Brigada a 10-a Aviație a SUA, cu peste 60 de aeronave și Brigada a 3-a de blindate a SUA. În plus, în cele trei state baltice, efectuează serviciu de luptă prin rotație, o escadrilă de avioane de vînătoare din statele membre NATO.  NATO a mai creat și o forță de intervenție ultrarapidă, furnizată de șapte state membre cu efective de 10.000 de militari, special antrenată și destinată pentru a acționa de pe litoralul mării Baltice și al mării Negre.

Temerile Rusiei par a fi îndreptățite, întrucît potrivit științei militare, Moscova este situată în Teatrul de Acțiuni Militare Europa pe direcția strategică Bielorusă. Direcția strategică Bielorusă are ca origine Berlinul, străbate teritoriul Poloniei, enclavei Kaliningrad și Belarus, trece prin Moscova și ajunge în localitatea rusă Samara (fost Kuibîșev). Pe această direcție formele de relief nu ridică probleme în realizarea manevrei de forțe și mijloace blindate, întrucît este vorba de cîmpie. Obiectivul strategic al acestei direcții este orașul Moscova. Obiectivele strategice fiind concentrări economico-politice de importanță vitală (care conțin complexe economice, surse energetice, de materii prime, rețele de transport energetic, etc.). Cucerirea obiectivelor strategice sau asigurarea controlului un timp îndelungat asupra acestora, conduce automat la schimbarea raportului de forțe dintr-un Teatru de Acțiuni Militare.

De exemplu, în cadrul operației Barbarossa, din al doilea război mondial, declanșată pe 22 iunie 1941, pe direcția strategică Bielorusă, a trecut la ofensivă Grupul de Armate Centru, alcătuit din 50 de divizii germane, concentrate în Polonia, cu scopul strategic de a cuceri obiectivul strategic-Moscova.

Rusia a afirmat în repetate rînduri că finanțarea de către SUA cu 5 miliarde USD a Euromadanului de la Kiev (potrivit declarației Victoriei Nuland, fostul asistent pentru Europa al secretarului de stat al SUA) a condus la o lovitură de stat prin care Ucraina s-a transformat din prieten în inamic al Rusiei. Scopul urmărit de SUA fiind acela de a lansa, în viitor, o invazie militară NATO asupra Rusiei. Nici această ipoteză nu este lipsită de temei, întrucît invazia poate urma Direcția strategică Ucraineană, una din direcțiile strategice ale Teatrului de Acțiuni Militare din Europa. Această direcție strategică pornește de la orașul Munchen din Germania, străbate Polonia, Ucraina, partea sud-vestică a Rusiei, trece pe la Volgograd (fostul Stalingrad), deplasându-se ulterior de-a lungul fluviului Volga, până la vărsarea lui în Marea Caspică.

Planul Barbarossa, de invazie a URSS,  din al doilea război mondial, a alocat direcției strategice ucrainene Grupul de Armate Sud, compus din 57 de divizii germane, italiene, ungare și românești. O parte a diviziilor Grupului de Armate Sud (însumând 330.000 de militari) a fost încercuită în jurul Stalingradului, nimicită sau forțată să se predea sovieticilor pe 26 ianuarie 1943. Ucraina ca bază de plecare la ofensivă a NATO are avantajul că elimină acțiunile de luptă în munții Carpaților Păduroși, de la granița de vest a Ucrainei, cu altitudinea maximă de 2.061 m.

 

DV

 

COMENTARII DE LA CITITORI