Adevărul despre Monumentul Eroilor Aerului din București (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Primul război mondial a adus, alături de cîteva noutăţi ce vor schimba radical conceptul de război, luptele aeriene. Cum bine se cunoaşte, aeronautica modernă i-a pasionat de la bun început pe români, care au contribuit în mod substanţial la emanciparea ei de sub tutela vechilor coordonate teoretice şi tehnice. Numele lui Traian Vuia şi cel al lui Henri Coandă sînt esenţiale în istoria aeronauticii. Tot un român, George Valentin Bibescu, se va număra – din 6 ianuarie 1910 – printre primii 20 de piloţi din lume. Nimic mai firesc decît ca România să participe la război şi cu aviatori militari. Înainte de intrarea ei în luptă, la 10 august 1915, luase fiinţă Corpul de Aviaţie, condus de un ofiţer de stat major, locotenent-colonelul Constantin Găvănescul. Dincolo de unele erori datorate lipsei de experienţă şi inabilităţii în mînuirea fondurilor pentru achiziţionarea aparatelor celor mai performante, această unitate şi-a făcut cu prisosinţă datoria de onoare.

Se impunea ca, după război, amintirea eroilor aviatori căzuţi pentru progresul aviaţiei, în lupte ori în diferite misiuni, să fie imortalizată, pentru cinstirea lor eternă, de un monument comemorativ.

În anul 1923 a luat fiinţă un comitet restrîns „hotărît a aduce la îndeplinire acest dor sfînt al tuturor aeronaviganţilor”. Comitetul era alcătuit din următorii membri: Constantin C. Olănescu, Mihai Oromolu, profesor doctor Ioan Cantacuzino, mare amator de artă, locotenent colonel Paul Teodorescu, viitorul ctitor al Academiei Militare, şi medic locotenent-colonel aviator Victor C. Anastasiu. S-au făcut cîteva tatonări în privinţa strîngerii de fonduri şi pentru angajarea unor sculptori, dar fără sorţi de izbîndă. Abia din momentul cînd principele Carol – moştenitorul tronului şi inspector general al Aeronauticii – va prelua în anul următor conducerea comitetului, problema a căpătat un contur vizibil şi dătător de speranţe. Chiar în acel an – 1924 – s-a cerut, contra cost şi pe tema „sacrificiul aviatorilor şi victoria Aviaţiei”, cîte o machetă sculptorilor Ion Jalea, Alexandru Severin, Cornel Medrea şi Ion C. Dimitriu-Bîrlad. Nu a fost acceptată nici o machetă, „căci nu reprezentau Sacrificiul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei”, cu toate că primii trei artişti au fost premiaţi cu cîte 10.000 lei de persoană. În disperare de cauză, Comitetul a organizat un concurs public cu premii în valoare totală de 40.000 lei. Au răspuns 14 sculptori, proiectele lor fiind expuse la Ateneul Român în ziua de 2 iulie 1925. Dintre acestea au fost premiate cele executate de Spiridon Georgescu, Lydia Kotzebue şi Schmidt Faur. Paradoxal, nici unul nu a fost considerat demn de exe­cuţie… Prin ataşaţii militari, s-a apelat la artiştii străini în vederea organizării unui concurs internaţional, însă fără succes, poate ca urmare a proastei reclame pe care o avea prinţul Carol în Occident şi care, în mod cert, a cauzat înlocuirea lui cu C. Olănescu la preşedinţia Comitetului. Consternat, Comitetul a cerut artiştilor premiaţi să modifice proiectele în spiritul temei, autorizîndu-1 pe doctorul aviator Victor Anastasiu cu îndeplinirea acestui deziderat.

Întrucît Spiridon Georgescu s-a arătat mai preocupat de Monumentul Geniului, a cărui execuţie îi revenise exact în acele zile, şi pentru că Faur – fascinat de academism – nu reuşea să depisteze lungimea de undă a temei, misiunea doctorului Anastasiu s-a redus la consilierea Lydiei Kotzebue, care cocheta de la începutul carierei sale cu simbolismul şi expresionismul de nuanţă rusească. „Ajutată” astfel, artista a propus mai multe modificări, ultima, identică sau foarte apropiată de binecunoscutul monument, fiind acceptată ca reprezentînd tema propusă: „Stimată doamnă Kotzebue, Comitetul Monumentului întrunindu-se în ziua de 21 februarie a.c. a decernat proiectului Dvs. premiul I, adică executarea monumentului. Pentru aceasta vă rugăm a lua contact cu subsemnatul pentru a vă încunoştiinţa de modificările de detalii cerute de comitet, arătînd totodată şi care sînt condiţiunile Dvs. de executare, fiindu-ne necesare la face­rea contractului. Comitetul nu se opune dacă credeţi nece­sară colaborarea Dvs. cu alt sculptor, arhitect etc. Suma pe care aţi primit-o pentru machetă se consideră în acontul pentru monument. Preşedintele Comitetului, C. Olănescu”.

(va urma)

EMANUEL BĂDESCU

Păreri și opinii