Adevărul despre Monumentul Eroilor Aerului din București (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Monumentul a fost sfinţit de preoţii Inocenţiu Ştefănescu şi Matei Popescu, care au pomenit sufletele aviatorilor căzuţi la datorie, începînd cu Gheorghe Caranda, mort pe Cîmpul Cotroceni la 20 iunie 1912. Pe durata slujbei, care, datorită citirii celor 181 de nume, ce figurau şi pe plăcile de bronz de pe soclu, a durat o jumătate de oră, pe deasupra au trecut, în formaţii de cîte trei, avioanele Ministerului Apărării şi ale I.A.R. Un avion al Şcolii „Mircea Cantacuzino” a evoluat pe toată durata slujbei deasupra mulţimii în amintirea celui care a iniţiat turis­mul cu acest mijloc de transport.

Înainte de a trage de cordonul Tricolor, regele – redevenit preşedinte al Comitetului – a spus următoarele: „Inaugurăm, în această zi de sărbătoare şi de reamintire a aviatorilor, monu­mentul prin care o ţară întreagă se închină către aceia care, cu sacrificiul vieţii lor, au întărit puterea noastră aeronautică şi au ajutat la fala ţării noastre. Această piatră şi acest bronz să rămînă veşnic ca o amintire, ca un semn al devotamentului şi al credinţei. Fie ca acei care, trecînd pe această cale, vor privi acest monument, să-şi înalţe sufletul, să-şi întărească credinţa şi să aibă şi ei acelaşi simţămînt pe care noi, acei care am luptat de la început pentru aeronautica noastră, îl avem: că în fiecare zi se face în această ţară un pas înainte pe acest tărîm, pas care la noi este stropit cu sînge. Fac astăzi sburătorilor noştri urarea ca avîntul şi curajul lor să nu piară, ca programul aeronauticii să fie veşnic şi în fiecare zi mai întărit. Fie ca aceste plăci de bronz, amintitoare a jertfelor, să se pună cît mai rar pe această piatră!”.

După suveran au mai luat cuvîntul generalul V. Rudeanu, care a menţionat meritele doamnei Kotzebue, N. Caranfil, A. Popovici, Al. Donescu. Singurul vorbitor care a crezut de cuviinţă să menţioneze numele şi meritele celei care concepuse şi crease monumentul a fost, spre lauda lui, generalul Rudeanu: „Monumentul care se inaugurează astăzi este sădit din iubirea fierbinte ce Majestatea Voastră poartă zburătorilor noştri şi preţuirea culminantă ce dă virtuţilor neamului. El va aprinde, desigur, în cursul deceniilor ce vor veni, noi şi uriaşe avînturi, mari şi mîndre speranţe în inimile şi sufletele româneşti, care îl vor privi, înţelege şi simţi. Gîndit, iniţiat şi îndrumat, încă de acum zece ani, de Majestatea Voastră în calitate de Inspector General al Aeronauticii, strîngerea fondurilor necesare şi executarea lui au fost încredinţate unui comitet.

Larg sprijinit de corpul ofițerilor aeronauticii care și-au dat ultimele rezerve materiale pentru perpetua cinstire a vitejilor lor camarazi; cu concursul graţios şi entuziast al doamnelor soţii de aviatori, care au organizat baluri şi realizat beneficii; ajutat de prima noastră instituţie financiară, Banca Naţională, precum şi de societatea Arpa şi de Eforia Spitalelor Civile, în sfîrşit, cu concursul inspectorilor de aeronautică şi subsecretarilor de stat ai Aerului, comitetul a putut termina lucrarea. Este opera doamnei Kotzebue, soţia generalului Kotzebue.Cheltuielile s-au ridicat la 3 milioane 580 mii lei. El stă mărturie slavei ce purtăm florii tinereţii româneşti, care, în războiul dezrobirii fraţilor, au pierit luptînd năprasnic împotriva urgiei duşmane, laolaltă cu furia vînturilor, şi cu dîra sîngelui lor nobil şi generos a înscris întîia oară pe cerul patriei dragostea noastră arzătoare, fără de margine, pentru ţară, tron şi neam. Comitetul, remiţînd astăzi monumentul în mîinile domnului primar, îl roagă, nu numai să-i dea o cît mai patriotică îngrijire, dar încă, să facă să se perinde în jurul lui, an după an, rînd după rînd, generaţiile tinere, pentru ca aici să simtă emoţiunea neînchipuitelor însuşiri ale înaintaşilor lor, să-şi înrădăcineze înaltul lor ideal, să-şi hărăzească o viaţă deosebită de nobleţe naţională şi, după cum o facem noi astăzi, să se încline cu admiraţiune şi respect în prezenţa acestui întreit simbol de strălucită vrednicie românească şi cu o adîncă, nemărginită recunoştinţă, cu profund şi neţărmurit devotament în faţa Majestăţii Sale Regelui nostru”. La ora 11,30 a urmat defilarea trupelor de aviaţie. Festivitatea s-a încheiat la ora 12, în sunetele clopotelor de la Biserica Mavrogheni din apropiere.

Eroii aviatori aveau un monument comemorativ de o frumuseţe poetică, dar Capitala se îmbogăţise cu o operă de artă de înaltă valoare estetică, deschizătoare de drumuri pentru proiectele de înnoire şi modernizare patronate de Carol al II-lea. Vizibil satisfăcuţi de valoarea şi de succesul de public al monumentului, în ziua de 30 septembrie 1935 Comitetul i-a mai mulţumit o dată artistei: „Doamnei Lidia general Kotzebue, Bucureşti.

Acum, cînd Monumentul Eroilor Aerului s-a inaugurat în prezenţa M.S. Regelui pe piaţa din Şoseaua Jianului, Comitetul de iniţiativă apreciind că: 1) Domnia Voastră aţi executat lucrarea la timp şi apoi aţi urmărit pînă la montarea ultimei piese de bronz pe soclu.2) Deşi preţul contractului a fost în raport cu lucrarea – 15.000 kg bronz – destul de avantajos, la urmă Domnia Voastră nu aţi cerut o majorare de preţdin cauză că s-a întîrziat puţin lucrarea pînă la acordarea pieţei de pe Şoseaua Jianu. 3) Acest monument înfrumuseţează Capitala graţie activităţii rodnice şi de multe ori desinteresată a tuturor celor care au pus umărul la înfăptuirea lui. Comitetul vă aduce mulţumirile sale pentru aducerea la bun sfîrşit a operei executate şi vă promite, la închiderea tuturor socotelilor, o gratificaţie, care, dacă nu va corespunde efortului depus de Domnia Voastră, va fi ca o distincțiune”. În numele Comitetului semna Victor Anastasiu.

(va urma)

EMANUEL BĂDESCU

Păreri și opinii