Adevărul nu plăteşte chiria

in Polemici, controverse

Motto: „Poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii, tot timpul“. (Abraham Lincoln)

Nu prea mă omor să scriu despre indivizii care mimează că conduc această ţară. Despre aceşti trădători de neam, îmbrăcaţi într-o foarte colorată cămaşă de forţă, legaţi la mîini cu sfori şi bine ambalaţi în minciună. Ei nu reprezintă nimic pentru această naţiune. Peste zeci, sute de ani, în istoria acestui neam, astfel de guri pline de rahat vor fi „fanarii” moderni, acea umplutură din istorie peste care, de obicei, se trece repede. Punctele de sprijin vor rămîne acei domnitori care au făcut ceva pentru ţară, pentru naţiune, vor fi acei oameni de stat pe care poporul îi alege ca să-i ţină minte şi să le cinstească memoria, nu aceşti pitici mizerabili, care se îmbogăţesc la adăpostul minciunilor, al vînzărilor din ce nu e al lor, al debandadei din sistem, al grotescului ce se ridică zi de zi, via satelit sau cablu, la nivel de ştire.

Am spus, o repet, România este un stat eşuat. Mulţi sînt cei care îmi dau dreptate, dar şi mai mulţi sînt cei care nu conştientizează asta. Pentru cei mulţi, pentru cei care cred că ţara asta este o… ţară, conceptul de „eşuat” este similar cu cel al „anarhiei”. Da, nu am spus şi nici nu există în România anului 2018 nici un motiv să credem că trăim într-o anarhie. Dar că noi ca stat, ca naţiune, ca popor, am eşuat, da! Orice discurs, fie el patriotic, fie el doar al speranţei rămîne doar un discurs. Nu poate să mai întoarcă nimic, deocamdată, nu poate să mai readucă, cel puţin pentru următorii 50 de ani, senzaţia de naţiune în mintea celor care cred că sîntem un stat naţional, independent şi indivizibil. Constituţia a fost arsă de mult de cei care ne conduc şi scoasă la vedere doar dacă ei au ceva de cîştigat din asta. Dar, în cele mai multe cazuri, Constituţia României, aşa bună, rea, cum a fost ea, este doar o cărticică şi cam atît. Trădătorii, nişte laşi la bază, fricoşi, nişte puţoi cu bodigarzi, se simt confortabil în spatele stăpînilor lor, aşa că se cam ştie că orice ar face, oricît şi-ar face nevoile pe popor, nimeni nu îi poate atinge. Nimeni!

Adevărul, aşa cum este el în realitate, nu este spus la TV, nu este spus publicului, tocmai pentru că este atît de evident încît nimeni nu-l poate accepta. Iar cei care încearcă, fără speranţă, să-l expună, fie că sînt rebeli neînţeleşi, avocaţi sau unii jurnalişti, sînt luaţi în zeflemea, anulaţi, marginalizaţi, îndepărtaţi. Atunci este de înţeles, pentru mulţi, de ce jurnaliştii ăia pe care îi vedeţi cum se dau interesanţi pe la TV vor spune mereu exact ceea ce este nevoie, astfel încît beneficiile lor materiale să nu fie subţiate. Ei, fie că sînt jurnalişti, actori, artişti, cîntăreţi etc. nu vor spune adevărul, că sîntem un stat eşuat, pentru că ei înşişi sînt beneficiarii acestui eşec. Aşa cum nu am suportat niciodată şi nu am ascultat niciodată pe acei nostalgici care plîng după comunism, pentru că ei erau beneficiarii acelui regim, nici de data asta nu îmi voi apleca urechea la bazaconiile unor indivizi care sînt ori proşti bîtă, şi nu înţeleg în ce lume trăiesc, ori sînt plătiţi bine să arunce dejecţiile minţii lor bolnave în ochii celor care îi privesc şi se lasă prostiţi.

Nu îmi place să vorbesc de mizeriile de politicieni. Nu îmi place să le pronunţ numele. Dar, pentru voi, pentru cei care încă mai gîndesc în această ţară, aflaţi că va veni în curînd o zi, în care trebuie să coborîm în fîntîna din care tot poporul bea apă, pentru că altfel o să ajungem să fim linşaţi.

Cît de prost să fie acest popor ca să îşi valideze o gaşcă de netoţi la fiecare 4 ani, fără măcar să îşi pună întrebarea cine îi ghidonează pe aceştia, de fapt. Dar nu, nu tot poporul este de vină, ci doar ăia care merg la vot împinşi de simţul primitiv al supravieţuirii, aceia care sînt beneficiarii direcţi ai votului, aceia care merg să mintă, pentru că altfel nu vor avea bani să trăiască. Bugetarii, căpuşele, firmele la licitaţii şi toate rudele lor. Dacă e să facem un calcul la cîţi bugetari sînt în România, cu tot cu rude şi prieteni, toţi beneficiari ai bugetului de stat, direct sau indirect, vom ajunge, cu mici erori, la numărul celor care, în 2016, au girat actuala majoritate Parlamentară. De fapt, pe toţi imbecilii din Parlament. Despre alegerile din 2014, însă, despre ce a fost cu adevărat acolo, nici un calcul matematic nu stă în picioare, dar poate, într-o zi, peste zeci de ani, vom vedea, în arhivele desecretizate ale CIA, sau cine ştie ale cărui Serviciu, cum a cîştigat WKI postul de guvernator al României.

Adevărul doare, adevărul devine periculos pentru cei care îl vor expune. Văd că sînt oameni, mai implicaţi şi mai bine informaţi, care încearcă să aducă adevărul la lumină, pentru aceşti ignoranţi, numiţi români. Nimic nu se întîmplă, dimpotrivă, sînt marginalizaţi, luaţi în băşcălie. De către cine? Ori de proştii care sînt cu duiumul, ori de cei care trăiesc din această minciună, ori de cei care mînuiesc softurile de dezinformare, extrem de multe în zona reţelelor de socializare.

Adevărul nu ţine de foame. Aşa-i. Dar pentru un neam care alege să mănînce cu minciuna la masă, cred că sîntem puţin cam prea pretenţioşi. Acest neam, de o aşa natură, nu merită să cunoască adevărul prezent în care trăieşte, tot aşa cum poate chiar nu merită să mai ridice pretenţii că reprezintă un STAT NAŢIONAL UNITAR, atît timp cît însăşi Constituţia, acea cărticică pe care cam toţi „aleşii” îşi fac nevoile, nu mai este cu adevărat o Constituţie.

Iar tu, cel care citeşti acum, dacă ai avut puterea să ajungi la acest paragraf, stai şi te întrebi acum despre ce adevăr vorbesc. Şi eu îţi voi spune că pentru a vedea adevărul, trebuie în primul rînd să gîndeşti. Să ieşi afară şi să priveşti oamenii, să vezi ce se întîmplă cu adevărat mai departe de gardul casei tale. Să închizi TV-ul cînd vin ştirile, cînd sînt emisiuni de orice fel, şi să începi să te uiţi la filme vechi, româneşti, franţuzeşti, americane, ruseşti, italiene şi nemţesti, din perioada în care minciuna nu era primită la masa oricărui om. Atunci vei putea să vezi care este de fapt adevărul. Şi dacă mulţi vor începe să procedeze aşa, dacă mulţi români vor înţelege că închisoarea în care sînt ţinuţi cu voia lor, şi mă refer la imbecilităţile de ştiri de la radio şi TV, cele de pe Internet şi de aiurea, o să dispară, atunci mintea lor va fi cu adevărat liberă, şi vor decide singuri care să fie viitorul.

Adevărul doare, adevărul nu ţine de foame, adevărul nu plăteşte chirie, adevărul este, se pare, un paria în această societate mutilată de atîta minciună, feliată de orgoliu, prostie şi sărăcie. Cu toate acestea, însă, adevărul va continua să existe, chiar dacă tu, popor român, îl vei ignora.

Tano

COMENTARII DE LA CITITORI