Adio, an ratat 2014! Bine ai venit, 2015!

in Alte știri

 

ROMÂNI, RUGAŢI-VĂ LA DUMNEZEU SĂ NE FEREASCĂ DE CUTREMUR ŞI DE RĂZBOI!

 

Lirică americană

 

Călătoria magilor

 

,,Frigul ne pătrundea pînă în măduva oaselor,

Era cel mai cumplit răstimp al anului

Pentru o călătorie, pentru o atît de lungă

călătorie:

Drumurile erau desfundate, vremea aspră,

Aflîndu-ne chiar în toiul iernii”.

Şi cămilele se chinuiau, cu picioarele rănite,

îndărătnice,

Lungindu-se în zăpada ce se topea.

Erau ceasuri cînd regretam

Palatele de vară pe povîrnişuri, terasele,

Şi fetele în mătăsuri aducîndu-ne şerbetul.

Şi apoi, conducătorii cămilelor, înjurînd şi

bombănind,

Dînd bir cu fugiţii, tînjind după băuturi

şi femei,

Şi focurile de noapte stingîndu-se, şi lipsa

de adăpost,

Şi cetăţile ostile, şi oraşele neprietenoase,

Şi satele murdare, jecmănindu-ne de bani:

Prin grele încercări am mai trecut.

Spre sfîrşit preferam să călătorim

toată noaptea,

Dormind de apucate,

Cu glasurile care ne zumzăiau în urechi,

Spunînd că tot ce facem e o nebunie.

 

Apoi, în zori, am ajuns într-o vale temperată,

Umedă, sub hotarul zăpezii, mirosind

a vegetaţie,

Cu un rîu repede şi o moară învingînd

întunericul

Şi trei copaci pe bolta joasă a cerului.

Şi un cal alb, bătrîn, galopa peste pajişte,

Şi am ajuns la un han cu viţă deasupra intrării;

Printr-o uşă deschisă se vedeau şase mîini

Aruncînd zarurile pentru bănuţi de argint

Şi picioare lovind în burdufuri golite de vin.

Dar nu ne-au putut da informaţii şi ne-am

continuat drumul

Şi am ajuns seara, nici cu o clipă prea devreme,

Aflînd locul pe care-l căutam; era (puteam

spune) satisfăcător.

Toate acestea, îmi amintesc, s-au întîmplat

demult,

Şi aş mai purcede o dată la drum, dar aşterne-le

Toate acestea, aşterne-le

Pe toate: Am fost călăuzit pe drumul acesta

pentru

Naştere, sau pentru Moarte? E limpede

că a avut loc o naştere,

Ni s-au dat dovezi neîndoielnice, am văzut

naşterea şi moartea,

Dar eu cred că sînt altfel; această Naştere

a fost pentru noi

O cruntă şi amară agonie, ca Moartea,

moartea noastră.

Ne-am întors pe meleagurile noastre,

în aceste Împărăţii,

Dar nu ne mai simţeam în largul nostru printre

vechile orînduieli

Cu un popor străin, agăţîndu-se de zeii lui.

M-ar bucura o altă moarte.

T.S. ELIOT

COMENTARII DE LA CITITORI