Adunate din cele patru zări

in Lecturi la lumina ceaiului
  1. De cînd se ştiu, românii, cu mintea lor nu mai lungă de două săptămîni, şi-au dus existenţa între speranţa în mai bine (de fapt, iluzia) şi frica de mai rău.
  2. Există oameni care ştiu ce-o să se întîmple înainte de a se întîmpla. De exemplu, scriitorul Radu Cosaşu ne informează că muşteriii de la Bufetul ,,Sighişoara”, de pe Calea Călăraşi, au anunţat moartea lui Brejnev din 1982 pe la prînz, la o bere, dar individul a făcut infarctul fatal abia spre seară.
  3. Existenţa umană este guvernată de doi factori: spermatozoidul, acest bandit în stare pură, şi treponema palida, agentul care propagă sifilisul.
  4. ,,Mihail Ralea a fost un om rar. A ştiut să-şi apere pielea, cariera şi renumele. Totdeauna a fugit la timp. A fost cu ţărăniştii lui Maniu, apoi legionar, apoi carlist şi, în cele din urmă, s-a dat cu comuniştii. Avea ceva guzganic în făptura lui. Nu i-a păsat că l-au dispreţuit nevasta, fiicele, ginerii, amantele, nepoţii şi puţinii prieteni. Un dispreţ general şi malefic. A murit în tren, pe cînd se ducea la Berlin, să le frece unora ridichea. Ubi bene, ibi Ralea…” (Petre Pandrea).
  5. Aş vrea să am puterea să-i trimit lui Băsescu următoarea felicitare: ,,Cu ocazia zilei dvs. de naştere, vă doresc să aveţi parte de avocat, de doctor, de popă. Dar, fiindcă sînt băiat bun, vă fac un hatîr: nu toţi trei deodată. Tendresses”. (Ghinionul meu a fost că am ieşit la pensie la o lună după ce Roberta Anastase a falsificat în Parlament noua Lege a Pensiilor, urmînd, cuvînt cu cuvînt, instrucţiunile primite prin telefon de la Încrucişat.)
  6. Tot Petre Pandrea ne mai dezvăluie un secret. Cică primitivul Vasile Luca, un lider bolşevic analfabet, pusese gînd rău unor deţinuţi politici, liberali şi ţărănişti, pe care voia să-i împuşte. Ca să-l oprească de la această crimă, Petru Groza, subtilul epicureu adăpostit bine în politica mare, l-a invitat la Observatorul Astronomic şi i-a pus luneta la ochi: ,,Priveşte, Laszlo, stelele…”. Zice-se că tăcerea şi imensitatea Cosmosului l-au speriat aşa de tare pe troglodit, încît a renunţat să-i mai ucidă pe acei nefericiţi.
  1. Criticul Paul Zarifopol a murit la Hotelul ,,Opera”, călărind o actriţă tînără. Prietenii l-au invidiat, căci avusese parte de o moarte atît de voluptoasă, ca un adevărat maestru în estetică şi prieten cu nen-su Caragiale. Era cardiac. La fel a murit şi actorul Ştefan Ciubotăraşu, pe cînd se afla la filmările pentru ,,Aşteptarea”, în regia lui Şerban Creangă.
  2. O replică la adresa unui tip capabil, care ar fi putut face multe pentru ţara sa, dar, din păcate, a preferat să fie revoluţionar: ,,Ştiu ce ţi se cuvine: un glonte-n cap şi apoi, la alegere, un nume de stradă sau o statuie!”.
  3. Nicolae Mavrogheni, domnitorul Munteniei, era un extravagant: se plimba prin Bucureşti într-o trăsură trasă de cerbi. Cel puţin aşa ni se arată într-o gravură aflată în Biblioteca Academiei Române. Cîntăreaţa şi dansatoarea Josephine Backer se plimba la Şosea într-o stranie trăsură, trasă de un struţ.
  4. Puţină lume îşi mai aduce aminte de avocatul Constantin Gane (1885-1962), un scriitor moldovean de o mare probitate profesională. Ne-a lăsat mai multe cărţi: ,,Amintirile unui holeric” (după participarea sa la campania din Bulgaria, 1913, cînd românii au dobîndit Turtucaia, un avanpost peste Dunăre); ,,Prin viroage şi coclauri” (războiul din 1916-1918, cînd am făcut România Mare, dar am pierdut ruşinos Turtucaia); ,,Trecute vieţi de doamne şi domniţe” (o capodoperă de scriere istorică şi stil beletristic); ,,Monografia lui P.P. Carp”. A murit în puşcăriile comuniste.
  5. În timp ce în închisorile comuniste se stingeau zici de mii de deţinuţi politici – preoţi şi mireni, intelectuali de marcă şi muncitori cu braţele, elevi de liceu şi bătrîni -, oportunistul Mihail Sadoveanu se plimba prin Europa şi ţinea conferinţe despre valoarea umanismului din ţara sa. El care, în 1940, tuna şi fulgera împotriva lui Stalin care ne răpise Basarbia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Iar, după un deceniu, primea la Moscova premiul ,,Lenin” pentru pace. Deh, nu toată lumea ştie să trăiască…
  6. Cutare politician, care a trecut prin mai multe partide, este cîine de uşi multe. Dar nici cu şeful său nu te joci: iepure de 3 hotare.
  7. Etimologic, cuvîntul proletcultura derivă din numele unei grupări, Proletarskaia Kultura, întemeiată prin 1908, în Rusia, de către filozoful A.A. Bogdanov. În concepţia sa, întemeierea clasei muncitoare implică făurirea unei noi culturi, opusă celei dinainte de revoluţia socialistă. Cultura neproletară trebuie distrusă. Principiile proletcultiste se aseamănă cu cele futuriste şi dadaiste: ,,Daţi foc dulapurilor cu cărţi!…” (Marinetti, 1906), sau ,,Ardeţi maculatura bibliotecilor!…” (Saşa Pană).
  8. Cutare vorbea caleidoscopic. Adică expunea lucrurile pe bucăţi şi fără nici o legătură între ele sau, pentru cine n-a înţeles, vorbea fragmentar şi adnotat.
  9. Eminescu adresîndu-se reginei Elisabeta, căreia îi tradusese ceva în româneşte: ,,Sînt şi versuri bune, majestate, dar cele proaste sînt aşa de multe, că de cele bune ţi se rupe inima!…” (Ioan Slavici – ,,Amintiri”). Şi tot poetul, într-o altă vizită la palat: ,,Sînteţi regina României, majestate, nu regina poeziei!…”.
  10. ,,Mi se reproşează că sînt trivial, dar nimeni nu înţelege că mă obligă la aceasta balcanismul în mijlocul căruia trăim. Bădăranul s-a cocoţat ministru şi rămîne nesimţitor la vorba subţire. El nu te pricepe decît dacă îl înjuri de mamă şi îl mînjeşti cu rahat de sus pînă jos. E şi asta o treabă sfîntă” (Tudor Arghezi). Ovid Crohmălniceanu, cu vorba lui veninoasă, pretinde că Arghezi declanşa atacurile din presă abia după ce demnitarii nu mai erau în funcţie…
  11. Nimeni nu poate să-i facă omului atîta rău cît îi face natura. Mă uitam la Manuela: din frumuseţea de odinioară, cu ochii mari şi negri, şi pieliţa obrazului atît de fină, ajunsese o floare uscată, o bătrînă cu privirea duşmănoasă şi dinţii răriţi. I se acrise de viaţă. La fel cum i se acrise şi lui Matei Eminescu la 73 de ani. Nimic nu e mai trist decît ravagiile provocate de bătrîneţe.
  12. Mircea cel Bătrîn. Termenul de Bătrîn nu are nici o legătură cu vîrsta. El este traducerea în limba română a cuvîntului slav starîi (vechi, dar şi bătrîn), pentru a-l deosebi pe Mircea cel Vechi (1386-1418) de Mircea cel Nou, Mircea Ciobanul (1545-1559). La noi nu s-a folosit sistemul numeralului ordinal la domnii de acelaşi nume.
  13. Un sfat pentru cei care îşi vînd apartamentul de la oraş, ca să se mute la ţară, unde viaţa e mai plăcută şi, poate, mai ieftină: ,,Cînd îţi cumperi o grădină, să nu-i faci nimic, timp de 1 an, ca să vezi ce şi unde creşte. Abia după aceea să te hotărăşti ce şi unde să acţionezi cu sapa”.
  14. Cu greu mă lăsam convins să stau cîteva minute în preajma acelei babe cumplite, şi numai după ce luam o căpăţînă de usturoi în buzunar. Cînd pleca pe uliţă, să bîrfească cu celelalte babe, fata ei intra în odaia scorpiei, dădea cu aghiazmă şi tămîia cu nădejde prin toate colţurile. Adesea, mă lua şi pe mine acolo, să fiu gata cu chibritul. Şi, în momentele acelea, eram convins că aşa miroase şi în iad.
  15. „Democraţia este o formă de guvernare, adică o metodă prin care oamenii sînt siliţi să facă tot ceea ce vor politicienii să aibă impresia că fac exact ce doresc” (Bertrand Russel, un filozof mai cinstit şi mai lucid decît alunecosul W. Churchill).

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI