Aflat cu un picior în frapieră şi cu altul la galeră

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

TRAIAN BĂSESCU MĂ DĂ ÎN JUDECATĂ

(ADICĂ ÎN CEEA CE NU ARE)…

 

Dracul moare greu, e lucru ştiut. Epava asta umană abia se tîrăşte, de la un Dosar la altul, dar îşi face curaj şi ameninţă că mă dă în judecată. Evident, îmi e o frică teribilă. Îmi tremură picioarele aşa cum îi tremură lui mîinile. Mie de frică şi lui de băuturică. Românii au o vorbă: „Curaj, găină, că te tai!“. Asta face Pazvante Chiorul: îşi face curaj. El e turnătorul care strigă, primul, turnătorii. El e hoţul care strigă, primul, hoţii. El e diversionistul care strigă, primul, diversioniştii. Şi aşa mai departe (sau mai aproape). N-am să abordez, pe fond, problema uriaşei cacealmale a „Răpirii din Bagdad“. Românii au priceput repede că totul a fost o înscenare sinistră. Dar a fost şi un prilej de furt cum nu se poate mai nimerit pentru un borfaş înnăscut, care era în stare să-i vîndă ciunga şi statuii lui Ovidiu, din Constanţa. Ar fi zburat Florian Coldea, de capul lui, pînă în Irak? A plecat maior şi, metaforic vorbind, s-a întors general. Cum a sărit el treptele astea, ca Greuceanu din poveste? Prin ce s-a făcut remarcat? E vreun Napoleon, ieşit dintr-un tată tractorist? Pe mine nu vrea să mă creadă Băsescu, normal, deşi el joacă un teatru de om prost. Dar pe ziaristul „răpit“, Ohanesian, de ce nu-l crede? Acesta a spus, public, în repetate rînduri, că, la înapoierea din Irak, în avion se afla şi Florian Coldea. Dar ce competenţe are SRI-ul în afara graniţelor ţării? Ne amintim că Elwis Presley Săftoiu a fost silit să-şi dea demisia din funcţia de director SIE pentru că l-a luat gura pe dinainte: a spus că SIE se ocupă şi cu interceptările telefonice în ţară. Hopaaa! Porumbelul! În mod sigur, Florian Coldea a dus, la Bagdad, o valiză cu bani. La început, n-am ştiut suma exactă. Nici în 2012, cînd am depus Plîngerea Penală împotriva lui Traian Băsescu şi Vasile Blaga. Ştiam doar că ei au înhăţat 4.000.000 de euro.

Apoi, am aflat că suma a fost mai mare: 5.000.000 de euro. Restul pînă la 14.000.000 (adică 9.000.000) a ajuns la generalul american David Petreus. Ulterior, acesta a fost dat afară din noua lui funcţie, aceea de director al CIA – tocmai din cauza şpăgii. Pe implicarea americanilor în această murdară poveste se bazează Băsescu, invocînd, ca un papagal, secretizarea Dosarului pe 50 de ani (?!). Cine l-a secretizat? Păi, cei care aveau interesul să nu se afle: Băsescu, Coldea şi cei implicaţi. Dar treaba asta îl acuză pe Marinar şi mai tare. Lumea se întreabă: Ce ai de ascuns, maistre? Ce mari secrete NASA sînt acolo?

Iată un capitol din cartea „Prădarea României. Cum pradă Traian Băsescu România. Crima organizată. Interesele externe“, de Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu (Editura Compania, 2009). Titlul capitolului este „Răscumpărarea şi milioanele dispărute“.

„Confirmarea şi coroborarea informaţiilor constituie cheia reuşitei în construirea unui caz judiciar solid. De aceea am menţinut în săptămîna respectivă un contact permanent cu persoanele noastre de legătură din poliţia şi securitatea irakiană, precum şi cu unele Puncte de Contact Americane (PCA) pe care le întîlniserăm în luna anterioară, pentru a afla ce noutăţi ar mai fi putut avea. Atît de la irakieni, cît şi de la americani am auzit o poveste incredibilă, dar nu şocantă, despre tîrgul care-i avusese drept obiect pe ostaticii români. Ştiam că jurnaliştii fuseseră eliberaţi pentru o sumă semnificativă, însă nu avusesem niciodată motive să mă concentrez pe acest detaliu. De la o excelentă sursă de informaţii irakiană am aflat că suma se situa între 12 milioane şi 13 milioane de euro, iar aceasta a fost confirmată de mai multe persoane din eşaloane diferite ale complexului militar şi de Securitate de la Bagdad. Întorsătura consta în faptul că, potrivit irakienilor, răpitorii au primit 9 milioane de euro, nu 12 milioane sau 13 milioane de euro. (Aproximativ 4 milioane de euro au fost delapidaţi.) Cum eu făceam parte dintr-o delegaţie «oficială» cu competenţe de investigaţie, oficialii americani au presupus că deja cunoşteam povestea banilor lipsă! Ştiam că banii veniseră dintr-un fond special, administrat de SIE român. Eu însumi l-am văzut pe maiorul SRI Coldea (în prezent, general şi director adjunct) la Bagdad, atunci cînd ostaticii au fost eliberaţi, asumîndu-şi o mare responsabilitate pentru deznodămîntul crizei. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Aşadar, nu mi-am putut imagina că vreun ofiţer escroc putea pierde pur şi simplu 3-4 milioane de euro pe drumul către locul unde trebuia plătită răscumpărarea.

Poate că grupul de criză estimase costurile Guvernului român pentru această criză – care dura deja de aproape două luni şi implicase o muncă intensă, suplimentară – la 3-4 milioane de euro, astfel încît i le-au rambursat Guvernului din fondul special… sau poate că anumite persoane, care au avut acces şi au participat la operaţiunea de eliberare, au scos aceşti bani din suma totală de răscumpărare şi i-au împărţit între ele. Celula de criză era formată din preşedintele României şi din cei responsabili de Serviciile Secrete – Radu Timofte, director SRI, Gheorghe Fulga, director SIE, şi Virgil Ardelean, director DGIPI. Însă, directorii nu participau, de fapt, la întîlniri. Cu siguranţă, această «acţiune» ar fi putut fi dusă la îndeplinire fără ştirea lor. Cu toate acestea, nimic, vreau să spun nimic semnificativ în chestiunea ostaticilor nu a avut loc fără ştirea şi fără permisiunea expresă a preşedintelui ţării. Potrivit surselor irakiene şi americane, Guvernul României a alocat 13 sau 14 milioane de euro pentru soluţionarea crizei ostaticilor, însă doar 9 milioane de euro au ajuns la răpitori. Această chestiune ar putea fi clarificată doar de cei care au administrat fondul de răscumpărare şi atunci cînd mărturiile legate de negocieri vor fi declasificate de partea română. Negocierile şi suma plătită au fost clasificate de preşedintele Băsescu pentru 50 de ani. Nu am avut acces la aceste documente; de la bun început mi-a fost refuzat accesul la partea clasificată a activităţii celulei de criză.

Celor implicaţi li s-ar putea, însă, cere să depună mărturie sub jurămînt, în faţa unei comisii parlamentare, de exemplu. Nu poate fi exclusă nici varianta în care Armata SUA ar putea pune la dispoziţie toate informaţiile interceptate de ea, iar o surpriză ar putea apărea chiar şi din partea irakienilor“.

Acum, s-a ajuns în acest punct. De-ar avea pe cap numai acest Dosar, Teroristul Naţional încă ar mai putea dormi, liniştit, cîteva săptămîni. Dar nenorocitul are aproape 100 de Dosare. Pînă la urmă, stăpînii lui americani se vor plictisi de o asemenea mortăciune politică şi o vor lepăda din braţe. Ulciorul şantajului nu merge, mereu, la apa de foc a protecţiei. Agentul CIA Traian Băsescu (recrutat în 1998, pe cînd era ministrul Transporturilor) tot o să-şi rupă gîtul. El va plăti şi pentru ce n-a făcut. Acum, el a comis marea greşeală a vieţii lui de rahat: s-a legat de mine, m-a adus în arenă, mi-a făcut culoar către o formidabilă expunere mass- media. La procesul care va avea loc, am să-i propun, ca martori, pe Eduard Ovidiu Ohanesian, pe procurorul Ciprian Nastasiu, pe Victor Gaetan, pe David Petreus şi pe mulţi, foarte mulţi alţii. Va fi procesul secolului. Acesta, da, proces de terorism!

CORNELIU VADIM TUDOR

6 august 2015

COMENTARII DE LA CITITORI