Alegeri prezidenţiale 2014

in Lecturi la lumina ceaiului

Ruşii pravoslavnici se ridică, sub preşedintele Vladimir Putin, din genunchi – acesta e cuvîntul de ordine după anexarea Crimeii. Ortodocşii români, ca toţi balcanicii, se simt îngenunchiaţi după marea vînzare şi îşi aleg, acum, un nou preşedinte. În Orient, de la începutul Istoriei, conducătorul – faraonul, împăratul, vodă, secretarul general al P.C., preşedintele – este „rege şi preot“ (Geneza 14, 17-24), considerat de natură divină. În Europa, timp de 1.000 de ani, împăratul şi Papa au avut misiuni diferite, ceea ce a dus, treptat, la emanciparea nobilimii, a oraşelor, a burgheziei, a proletariatului şi, în final, s-a creat o societate civilă democratică, in pectore, greu de înţeles şi, oricum, inacceptabilă la creştinii orientali. După încetarea războiului rece, în 1989, românii mimează, de bine, de rău, o societate democratică, dar care nu are mai nimic de-a face cu modelul occidental, după cum s-a văzut, recent, atît prin felul cum s-a muşamalizat plagiatul primului-ministru, cît şi prin ceea ce s-a întîmplat la lovitura de stat şi la referendum. La ruşi şi, cu batista pe ţambal, la români, euforia din anul 1989 s-a metamorfozat, treptat, într-o lehamite generalizată, care va fi depăşită numai de Marele Sinod Panortodox, care ar fi trebuit să se desfăşoare în acelaşi timp cu Conciliul Vatican II şi să refacă unitatea creştină.

Primul preşedinte român ortodox, Nicolae Ceauşescu, a modernizat şi a industrializat ţara printr-o dictatură de dezvoltare. Cu duşmani în Est şi Vest, rupt de realitate, el spera în Islam – şi este lichidat. Al doilea preşedinte ortodox al românilor, Ion Iliescu, dă drumul la marea vînzare şi împiedică venirea Papei Ioan Paul II la Bucureşti. Înlocuirea lui Iliescu are loc, însă, fără vărsare de sînge. Al treilea preşedinte român ortodox, Emil Constantinescu, îl primeşte pe Papa Ioan Paul II, care le deschide românilor porţile Europei. El eşuează, însă, în faţa rezistenţei pasive a Partidei Ortodoxe. Al patrulea preşedinte, Traian Băsescu, ajunge la conducerea unei Românii care devine membră a UE/NATO. Opţiune acceptată ŕ contre coeur de Partida Ortodoxă – PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, PNL, PC, USL.

Conflictul din Crimeea, atît cel din 1853, cît şi cel actual, le permite românilor orientarea spre Vest şi o oarecare libertate de mişcare „în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite şi constantinopolitane“. Asta nu exclude, însă, un al doilea război rece, religios: al cincilea preşedinte român va fi ori al Partidei Ortodoxe – premierul Victor Ponta, ori al Partidei Occidentale – primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Cel ce va fi ales va reface un echilibru între EU/NATO şi Rusia şi va începe dialogul cu Roma, condiţie sine qua non a ieşirii României în lume.

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI