Am scăpat de dracul şi am dat de ta-su…

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Formidabil e folclorul românesc! Îmi vine în minte, acum, o vorbă de duh a tinerei mirese, despre bărbatul pe care i l-a hărăzit Dumnezeu:

„Eu credeam că e păpuşă

Şi el nu-ncape pe uşă!“

Aşa şi cu dracul. Care e prezent de mii şi mii de ori în proverbe, zicale, ghicitori. Ştiinţa studierii acestora se numeşte paremiologie. Complicat termen! Dar cineva trebuie să le filtreze, să le analizeze, să le înserieze şi pe-astea. Ca orice popor latin, românii au o slabă memorie a răului, ba mai sînt şi paseişti. Adică le cam place să trăiască în trecut. M-a vizitat, aseară, acasă fostul meu coleg de Senat Matei Vintilă. Un om deosebit şi greu încercat de viaţă. Acesta regretă Senatul de acum 15-20 de ani. Ce oameni de valoare îl populau! Astăzi, ei nu mai sînt. Nu mai sînt în Senat, sau nu mai sînt în viaţă. Parlamentul actual e ridicol. El tace şi nu face. Doar tace. Maşină de vot. În folosul propriu, nu al populaţiei. Ce-i drept, legile principale le-am dat noi, în perioada 1992-2008. Astăzi se bate apa-n piuă. Se trage de timp. Vorba aceluiaşi folclor: „Lungeşte, Doamne, boala pîn’ se coace poama“.

Traian Băsescu a părăsit Puterea. După cît îl cunosc eu, el nu se poate retrage definitiv, aşa ceva ar fi împotriva naturii sale conflictuale. El stă pe fundul lacului, ca un crocodil, pîndind momentul cînd să atace. Din cînd în cînd, pozează în bunic iubitor. Dar la alţi bunici iubitori, pe care i-a azvîrlit după gratii, nu se gîndeşte? Nu, nu se gîndeşte. Lui să-i fie bine, mai ales că încă se crede la adăpostul umbrelei de protecţie pe care i-o tot oferă americanii. Mai mult ca sigur, el va sări la beregăţi foarte curînd. Fiindcă înţelegerea tripartită care s-a făcut la Miercurea Sibiului – între el, Klaus Iohannis şi Harry Giknavorian – nu e respectată. El e lovit indirect, deocamdată, fiindu-i vizaţi şi arestaţi oamenii. De către cine?

De către doi dintre cei care îi prigoniseră pînă acum pe adversarii săi: Laura Codruţa Kövesi şi Florian Coldea. Insurecţia armată de la 23 August 1944, ediţie revăzută şi adăugită! Cei doi au întors armele brusc! De ce? Ca să-şi salveze, ei, fundul. Trădarea lor ar fi rămas apă de ploaie dacă ei nu s-ar fi refugiat în tabăra aşa-zisului preşedinte. Care e cu mult mai şiret şi mai periculos decît se putea bănui. El n-are nici un drept moral să deschidă gura pe tema luptei împotriva corupţiei, din moment ce îi atîrnă de picioare două ghiulele explozive: 1) traficul internaţional de copii; 2) retrocedările, frauduloase, de imobile. De ce nu le anchetează, şi pe astea, Kövesi? Pentru că, în anii ’90, a muşamalizat, ea însăşi, acele dosare.

O întrebare se impune: cît de blestemat e acest popor ca să cadă, mereu, din lac în puţ? Pe cine-a omorît? A săvîrşit mari trădări? Poate. Istoria o va stabili.

CORNELIU VADIM TUDOR

4 februarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI