America se pregăteşte să preia controlul asupra economiei româneşti (2)

in Polemici, controverse

 

Mai apoi?

Mai apoi s-au stabilit baze la Kogălniceanu şi Deveselu, acţiuni de resort militar, dar şi cu însemnătate economică. S-au făcut oareşce speculaţii pe piaţa mobiliară şi pe cea financiar-bancară. Franklin Templeton Investments a preluat administrarea Fondului Proprietatea, o magaoaie netransparentă de importanţă majoră pe piaţa bursieră autohtonă. Mark Gitenstein, după expirarea mandatului de ambasador, a fost cooptat în consiliul de administraţie al FP. Numai în anul 2013, anul cînd acesta a început să lucreze cu Franklin Templeton, o mie de cesionari de drepturi litigioase au încasat despăgubiri de 1,5 miliarde de euro… Acţionarul majoritar al Proprietăţii este tot american, Elliott Associates…

Cu acelaşi Gitenstein, retras din diplomaţie, în echipă, firma de avocatură Mayer Brown a început să consilieze Astra Asigurări. Am putea spune că Statele Unite, fără să se erijeze în jucător major în economia românească, şi-au stabilit nişte poziţii-cheie, de unde ar putea porni oricînd o ofensivă de cucerire a pieţei în ansamblu ei. Şi se pare că trompeţii tocmai sună această ofensivă…

Cum pregăteşte România venirea investiţiilor americane. Ce face între timp Statul Român?

Păi, în timp ce ambasadorul Hans Klemm nu precupeţeşte nici un efort pentru a-l convinge pe Tudorel Toader de sprijinul său nelimitat, în timp ce Klaus Iohannis se cutremură plăcut la fiecare ghiont amical al lui Donald Trump, în timp ce rudele lui Teo Peter se întreabă dacă nu cumva un judecător intransigent, obsedat de ideea de dreptate, ca-n filmele de la Hollywood, îl condamnă pe puşcaşul marin care l-a omorît pe muzician la vreo două mii de ani de închisoare, în timp ce tineretul patriei se ghiftuieşte cu ofertele de sezon de la MacDonald, Kentucky Fried Chicken, Pepsi şi Coca Cola, în tot ce acest timp, Statul lucrează la programul de guvernare. Numitul program prevede, printre alte minuni, înfiinţarea unui Fond Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI), care urmează să strîngă zece miliarde de euro, prin exploatarea Engie, E.ON, Electrica, OMV Petrom, Telekom România, Loteria Română, Oil Terminal, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Aeroporturi Bucureşti, Societatea Naţională a Sării etc.

E drept, Bugetul de Stat va suferi în primă fază pierderi estimate de 2,6 mld de euro, dar, sîntem asiguraţi, investiţiile efectuate de FDSI ne vor umple de bani într-un orizont oarecare de timp…

În ce va investi FDSI? Păi în capitalizarea Tarom (oare cine face avioane?), a Nuclearelectrica (cine produce tehnică de resort?), în capacităţi de producţie în agricultură, cu precădere în cereale (Cargill vă spune ceva?!?), FDSI va finanţa construcţia de autostrăzi (Bechtel?!?) şi, cu voia dumneavoastră, ultimul punct pe listă, „o altă industrie dezvoltată va fi cea de armament“ (Cine oare, cine oare, cine ne tot vinde nouă tehnică militară?)…

E de menţionat că, prin 2011-2012, Franklin Templeton a mai încercat, împreună cu Bell Pottinger, tot în România, devalizarea unui alt fond suveran, cel administrat de Qatari Investment Agency. Manevra a fost denunţată în presa nealiniată, de mine, la OTV, de Cornel Ivanciuc în „Caţavencii“ („Operaţiunea Bani pentru Partid – Faza pe Fondul Proprietatea“) etc. şi planul dejucat.

Mă întreb cine va administra FDSI şi dacă nu va fi cazul ca board-ul să apeleze la experienţa nepreţuită a vreunui Mark Gitenstein sau Hans Klemm…

Semne în presă, pentru un ochi avizat

Tot între timp, asistăm la o insolită campanie media. „Ziarul Financiar“, tribună oficială de militanţă a intereselor americane, publică trei texte interesante în aceeaşi pagină:

  1. „Studiu Deloitte: Scenariile posibile după introducerea contribuţiilor sociale în sarcina angajatului. Salariul brut ar trebui majorat cu cel puţin 22% pentru a nu scădea salariul net“.
  2. PwC: „Impactul trecerii contribuţiilor sociale în sarcina angajatului – Salariile ar putea să scadă cu 22%!“ (Parcă îl aud pe Hans Klemm mustrînd guvernul că nu luptă îndeajuns cu corupţia!)
  3. Un gigant din industria ţigaretelor face o fabrică de 490 milioane de euro în Otopeni şi va crea 300 de noi locuri de muncă.

În paralel, Guvernul PSD, strîns cu uşa, ia în calcul impozitarea locală a profitului multinaţionalelor (europene) şi chiar taxarea cifrei de afaceri. Cam prea multe corporaţii din Europa îşi fac mendrele la noi în ţară! Unde să mai fie loc pentru onestele firme de peste lac?

Franklin Templeton (un exemplu la întîmplare!) a dat în judecată conducerea Engie pentru încheierea unor contracte abuzive. Francezii de la fosta GDF Suez au făcut cică nişte matrapazlîcuri pentru a reduce profitul Engie România, prejudiciind astfel acţionariatul local, între care şi Proprietatea, mutînd cîştigul în Hexagon…

E perfect adevărat! Presa română a denunţat practica Engie de a contracta inutil fel şi fel de năzbîtii („Recuperatorii banilor pentru facturi restante sînt subvenţionaţi de bunii platnici!“, de subsemnatul, în „Puterea“, 7 august 2016, „Consumator român hăituit de furnizorul de gaze“ de Roland Cătălin Pena, „Evenimentul Zilei“ de joi, 18 august 2016).

Dar Franklin Templeton, acţionar prin FP la Engie de ceva vreme, de-abia acum a observat? Şi, între noi fie vorba, practicile franceze nu-i sînt străine nici „corectului“ FT…

Cum primeşte DNA calitate şi competenţe să instrumenteze toate dosarele economice majore

Bine, am înţeles, vin americanii şi vor să se aşeze în lojă! Dar cum îi ridicăm de pe locurile de onoare pe Telekom, Orange, SocGen, Erste, Dalkia Veolia Vivendi, Enel, Engie etc., care sînt bine proptiţi, exploatează deja de multişor activele şi se află şi sub umbrela UE, ţinută ferm de la Bruxelles? Iată cum! Am plăcerea să semnalez un fapt aparent minor, trecut neobservat, dar care va genera efecte uriaşe:

Curtea de Apel Bucureşti a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dezlegarea unei chestiuni de drept într-un dosar prăfuit, judecat de vreo 16 ani, cel al Băncii Române de Scont. Curtea Supremă are această obligaţie, de a dezlega, prin complete speciale compuse din nouă judecători, probleme de interpretare ridicate de instanţele inferioare din ţară…

Întrebarea pusă de instanţa Curţii de Apel a fost:

„Dacă în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea BNR, este sau nu funcţionar public, în accepţiunea art. 175 alin. (2) din Codul Penal“.

Raportul în speţă (dosar nr. 977/1/2017/HP/P pentru cauza nr. 61261/3/2010) a fost elaborat de magistratul Geanina Cristina Arghir, unul dintre cei nouă membri al completului de dezlegare a chestiunilor de drept în penal. Raportul a fost adoptat prin hotărîre definitivă, cu putere de lege imediat după publicare, exact în forma în care a fost redactat.

(Între noi fie vorba, eu, personal, mă îndoiesc sincer că cei nouă s-au deranjat măcar să se întrunească în şedinţă publică! Completul s-a reunit oficial în data de 30 mai 2017, orele 9 a.m.. La ora 10.55, minuta era deja publicată pe portal, scj.ro… Procedura n-ar fi permis timpul fizic de citire, apelare, judecare, deliberare şi pronunţare, apoi redactare şi trimitere a textului încheierii către administratorul site-ului…)

Care e importanţa hotărîrii? Condamnarea Preşedintelui BRS, Teodor Nicolăescu, era deja pecetluită de la fond, 7 ani de închisoare…

Motivarea judecătoarei Arghir este cheia: Orice funcţionar superior care conduce o entitate privată supusă autorizării şi controlului unei autorităţi de Stat are o condiţie asimilabilă celei funcţionarului public, în materie penală.

Prin autoritate publică se înţelege, şi doamna Geanina Arghir enumeră explicit, Consiliul Concurenţei, CAN, Autoritatea de Supraveghere Financiară, ANCOM etc. Toată lumea e funcţionar public! Hotărîrea ICCJ a fost publicată şi funcţionează deja ca o lege.

Mai mult, prin decizia definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel în dosarul BRS, aşteptată în această toamnă, se va descrie o practică. Alături de Nicolăescu vor fi condamnaţi definitiv Constantin Haţeganu, Răzvan Haritonovici şi Dan Săftescu, foşti şefi ai Astra Asigurări. Condamnările lor vor avea încadrări de funcţionari publici. Culmea e că ei chiar erau funcţionari publici la data comiterii prezumatelor fapte, în 2001, Astra s-a privatizat abia în 2002… Dar lumea a uitat, cine mai ştie azi, în 2017, dacă Astra era a Statului sau a unui particular?

Prin redactarea hotărîrii Curţii de Apel, însă, se va face trimitere la decizia completului ICCJ de dezlegare a chestiunii de drept penal. Se va transcrie raportul doamnei judecător Arghir… Asta presupune că avem lege, avem practică… Şefii Engie, Enel (normate de ANRE), Telekom, Orange (ANCOM), băncilor (BNR), societăţilor de asigurări, bursei (ASF) etc. sînt, cu toţii, funcţionari publici.

Care e miza? Păi toate dosarele penale viitoare nu vor mai trece pe la DIICOT sau pe la Direcţia de Investigare a Fraudelor, ci direct pe la DNA. DNA-ul e, zice-se, fief american pe tărîmul justiţiei carpato-danubiano-pontice… Există aşadar elementul suprem de presiune asupra oricărui preşesinte de companie europeană.

O să fie bine! După ce va fi, o vreme, rău…

Publicul mai vîrstnic, antrenat să tot aştepte americanii, se poate simţi împlinit! La fel şi cititorii mai juni, fermecaţi de Visul American… Americanii vin! Sînt aproape aici!

Ca să fiu consecvent ţelului meu de a fi obiectiv, indiferent de convingeri şi de raţiuni afective, trebuie să spun că, în opinia mea, nu e rău. Economia americană e mai pragmatică, mai dinamică, mai viabilă decît cea europeană. Moneda americană e viitorul. Spaţiul european comunitar nu poate dăinui mult, nici moneda sa utopică, artificială, fragilă prin concepţie. România nu va apuca să treacă la Euro. Pînă cînd vom fi noi pregătiţi, va dispărea obiectivul alinierii… (Românul e oricum un om de afaceri prost, naiv şi lipsit de loialitate şi disciplină! În ziua în care dolarul va depăşi euro cu un ban, proprietarul mioritic va pretinde chirie în parai, firmele vor factura în dolari, îmi pariez viaţa!)

Prezenţa americană ne va face la un moment dat să trăim mai bine. Problema e pe unde scoatem cămaşa în următorii zece ani, cînd seismele economiei politice vor nărui şi ce-a mai rămas din bunăstarea noastră pricăjită…

Sfîrşit

Mihai Antonescu, analist financiar şi politic, jurnalist cu 27 de ani de experienţă, membru fondator al Centrului de Analiză şi Prognoză Orientativă (CAPO)

America se pregăteşte să preia controlul asupra economiei româneşti (1)

COMENTARII DE LA CITITORI