Americanii joacă la două capete

in Alte știri

 

Ani de zile am crezut că Marile Puteri îşi respectă cuvîntul dat. Măcar atît. Germania lui Hitler şi Rusia lui Stalin aveau multe şi mari păcate, dar nu se ocupau cu găinării. Îşi ţineau rangul lor de killeri planetari. Îşi apărau oamenii, adică agenţii cu care lucrau într-o ţară sau alta. Mergeau pentru ei pînă în pînzele albe. Dar multe s-au schimbat de atunci. A prins aripi Imperiul de Fragmentaţie – America. Mai ţineţi minte bileţelul albastru – nu roz – pe care Churchill i l-a scris lui Stalin, în februarie 1945 – aşadar, acum 70 de ani? În dreptul cuvîntului România, erau propuse nişte procente: 90% voi – 10% noi. Parcă se împărţea o pradă. Sau o grămadă de bani la poker. Marele Buldog nu era american, decît după o bunică de-a lui, piele roşie (irokeză). Dar Roosevelt era american şi a fost de acord cu acest troc barbar. Numai că ei nu ştiau ce-i poate pielea lui Stalin: aşa după cum am spus, ăsta nu ştia jocul la două capete, drept pentru care a luat tot. Ce 10%? Nimic! Afară! Acel blestemat răufăcător al Istoriei, Churchill, n-a instalat o Cortină de Fier în Europa, ci o Cortină de Fiere. Care nici acum, după 7 decenii, n-a căzut, dimpotrivă, e mai ţeapănă ca oricînd. Atunci cînd pufăia din trabuc, umflatul ăsta, de fapt, trăgea în piept întreaga Planetă. În paranoia lui, nemernicul încerca să-şi răzbune umilinţa suferită în tinereţe, în primul război mondial, cînd dezastrul militar de la Gallipoli i-a fost imputat, drept pentru care a fost debarcat din fruntea Amiralităţii. De-aia s-a încăpăţînat ,,indianul“ să provoace al II-lea război mondial, el fiind vinovat pentru această catastrofă în aceeaşi măsură ca Hitler.

Şi acum, să trecem la viclenia fostei colonii englezeşti, America.

Am să încep cu dezastrul de la Pearl Harbour, din 7 decembrie 1941: atunci, japonezii au scufundat o mare parte a flotei americane. Flotă lăsată de izbelişte, fără nici o apărare. Să nu fi ştiut, oare, Casa Albă de planurile nipone? Ba bine că nu! Citiţi dezvăluirile despre ,,codurile roşii“: yankeii erau la curent cu atacul plănuit de armata Mikado-ului. Calculul era foarte viclean: să se provoace un atac nipon, care să trezească din hibernare opinia publică americană şi să determine intrarea SUA în război. Exact aşa s-a şi întîmplat. Cu ce-a fost mai bun Stalin decît Hitler – asta rămîne s-o stabilească Istoria. Pînă una, alta, anglo-americanii l-au pedepsit pe Hitler că a invadat Polonia, la 1 septembrie 1939 – dar, după un carnagiu înfiorător (peste 50.000.000 de victime) i-au dat unui alt călău, Stalin, nu numai Polonia, ci şi toată Europa de Est! Ce logică e asta? Ce morală? Dar, să revin la şiretenia yankeilor, care ne ţineau, nouă, predici de morală, dar îi lăsau pe ruşi să-şi facă de cap în voie. Am să fac un salt pînă la invadarea Kuweitului de către Saddam Hussein. Cine l-a încurajat pe acesta să facă aşa ceva, asigurîndu-l că Washingtonul nu va reacţiona? Nimeni alta decît ambasadoarea SUA la Bagdad! După care s-a dezlănţuit prima invazie. A se observa ce căţele turbate se agită prin diplomaţia americană: Madeleine Albright, Victoria Nuland şi alte evreice obraznice, care tratează restul lumii ca pe un tampon de vată. În 25 decembrie 1989, ambasadorul SUA la Bucureşti, Alan Green (tot evreu, desigur), a telefonat la Televiziunea Română şi a urlat: ,,Daţi caseta cu execuţia Ceauşeştilor! Daţi caseta cu execuţia Ceauşeştilor!“ (ceva de genul ăsta). De unde ştim? S-a lăudat chiar el, în serialul pe care îl publică ziarul ,,Tricolorul“. Aşa că pare verosimilă şi cealaltă mărturisire a lui, conform căreia secretarul de Stat de la acea oră, James Baker, înainte de a-l trimite la post, la Bucureşti, i-a spus că are ca sarcină executarea familiei Ceauşescu. E clar că a existat nu numai un amestec rusesc, ci şi unul american. Aşadar, şi Washingtonul e responsabil de nenorocirile pe care le trăim noi, românii, de 25 de ani încoace. Asta s-a şi dorit, ca România să nu mai aibă sistem imunitar şi să se fure tot.

Am să dau acum cîteva mostre de ,,joc la două capete“. În 2004, americanii l-au încurajat pe Adrian Năstase în iluzia că va cîştiga alegerile prezidenţiale. Mai mult decît atît, dar i-au luat şi banii: într-o primă fază, 19.000.000 de dolari şi, ulterior, 100.000.000 de dolari. Toţi s-au dus în campania electorală a lui George W. Bush. Urmarea? A ,,cîştigat“ Traian Băsescu, care era agent CIA din 1998. Mai departe: în 2009, aceiaşi americani l-au încurajat pe Mircea Geoană în aceeaşi iluzie prezidenţială. Urmarea? A fost scos ,,cîştigător“ acelaşi om al CIA, Traian Băsescu. În 2014, monstruoasa şmecherie s-a repetat cu Victor Ponta: vizite peste Ocean, pupături, telefoane asiguratoare (Joe Biden) că va fi preşedinte etc. Urmarea? A ieşit preşedinte altul, un out-sider care, la o eventuală casă de pariuri, nu avea nici 10% şansă. Mai mult decît atît, dar lui Victor Ponta i s-au dat noi asigurări, chiar în aceste zile, că va fi păstrat în funcţia de premier, dar, pe de altă parte, sufocantul evreu Mark Gitenstein îi dă mînă liberă lui Klaus Iohannis să-l schimbe, dacă nu prin Moţiune de Cenzură, atunci prin forţarea demisiei. De-aia s-au şi declanşat arestări în familia lui. Cîtă mizerie! Asta e marea Americă, a părinţilor fondatori George Washington, Thomas Jefferson, John Adams? Ar fi recurs Kennedy la asemenea şiretlicuri golăneşti? Ţie-ţi vorbesc, Americă!

CORNELIU VADIM TUDOR

19 februarie 2015, Paris

COMENTARII DE LA CITITORI