Amintiri despre revista „FLACĂRA“ (6)

in Polemici, controverse

Acum mai bine de un veac
La 20 octombrie 1911, a apărut la Bucureşti primul număr al revistei „Flacăra“, avînd subtitlul „literară, artistică, socială“. Pe coperta exterioară a primului număr se afla fotografia lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, iar sumarul anunţa colaborarea lui George Coşbuc, care trimisese poezia „Poetul“ („Sînt suflet în sufletul neamului meu/ Şi-i cînt bucuria şi-amarul“), a lui Şt.O. Iosif, cu poezia „Toamna“ („Se-ntoarce iarna iar/ Cu aiureli de vînt pe la fereşti./ Tu, suflet plin de chinuri şi-ndoieli,/ Te-nviorezi cu tristele-ţi poveşti“), a lui Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu, Ion Scurtu şi Petre Locusteanu. Pe pagina interioară, figura ca director al revistei Constantin Banu, care semna, pe ultima pagină, „Un cuvînt… care putea lipsi“. Articolul de fond, „Un vis“, aparţinînd lui I.G. Duca, începea astfel: „La noi, apariţia unei reviste literare şi artistice este un act politic în cel mai înalt înţeles al cuvîntului. Această credinţă nu-mi izvorăşte din plăcerea morbidă de a formula un nou paradox, ci din convingerea adîncă pe care o am că menirea neamului nostru este o menire culturală“. Viitorul ministru al Educaţiei, ca şi Spiru Haret, sprijinitor al revistei „Sămănătorul“, înfiinţată de G. Coşbuc şi Al. Vlahuţă şi condus de N. Iorga, Şt.O. Iosif şi M. Sadoveanu, îşi încheia articolul cu următoarele cuvinte: „Un popor nu poate rîvni către un ideal mai curat şi mai înalt, iar aceia care, în întunericul vremurilor mici de astăzi, se gîndesc să aprindă cîte o flacără, lucrează la gloria adevărată şi eternă a acestui Neam, şi lor li se cuvine, întreagă, slava şi recunoştinţa noastră“. C. Banu informa că revista „Flacăra“ se tipărea în 35.000 de exemplare, fiind una dintre cele mai răspîndite şi mai citite reviste din ţară: o adevărată performanţă pentru acele vremuri, cînd sute de reviste apăreau şi dispăreau după cîteva numere. Directorul era convins că, într-o zi, ne va fi dat să vedem „marea minune“ a trezirii la „viaţa întreagă şi creatoare a acelei mari mulţimi care, de veacuri, stă aplecată deasupra brazdelor pămîntului, primindu-şi, din contactul cu el, seva care nu a lăsat-o să piară. Şi recolta va fi bogată, dacă sămănătorii vor fi prevăzători“. Dintre aceşti „sămănători“, afirma Banu, printre cei dintîi „sînt scriitorii noştri, în scrisul cărora vibrează simţirea Neamului, cu toate durerile şi speranţele noastre“. Am caracterizat „Noua revistă română“, a lui C. Rădulescu-Motru şi „Flacăra“, lui C. Banu, drept reviste eclectice, ultima vehiculînd idei liberale, în sensul bun al cuvîntului. „Flacăra“ n-a fost un organ al partidului liberal, subvenţionat de acest partid, ca în cazul „Vieţii româneşti“. În articolul „După un an“, se afirmă categoric: „Vrem să fim un organ unde să se întîlnească tot ceea ce este preocupare de arte, de frumos şi de bine moral în sufletul oamenilor superiori ai Neamului nostru… prin impulsul artelor şi sub imperiul celei mai desăvîrşite unităţi, să se creeze şi să se dezvolte o conştiinţă naţională unitară“ (p. 410). Menţionăm cîţiva dintre colaboratorii revistei „Flacăra“: George Bacovia, Demostene Botez, Mihail Sadoveanu, Aron Cotruş, Mihai Cruceanu, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu, Alexandru Brătescu-Voineşti, Gala Galaction, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu (cu revizuiri critice), Liviu Rebreanu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Duiliu Zamfirescu, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu şi alţii.

Sfîrşit
I. HANGIU

COMENTARII DE LA CITITORI