Amintiri despre Serghei Esenin şi Isadora Duncan (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Pe Esenin îl afectase ceva în convorbirea cu Gorki şi acum continua să-l zgîndăre.
– Să-i mai ia şi mama dracului de deştepţi!, îşi descărcă el năduful, ciocnind cu Kusikov. Ce-a zis Puşkin? „Poezia, Dumnezeu să mă ierte, presupune în mod obligatoriu un dram de stupiditate”. Ei nu-i plac deştepţii, măi frate! „Studiaţi Eurooopa!”, îngîna el pe cineva. Dar ce să studiezi la curva asta? Bea, Saşka!
Era un Esenin pe care, personal, nu-l cunoşteam. Ghiceam o doză de afectare – cu care se vede că se obişnuise – în expresia acestei bruşte incivilităţi, care ascundea nu se ştie cîtă sensibilitate vulnerată şi cîtă disperare. Îmi era milă de el şi doream să se termine cît mai curînd această seară nefericit prelungită.
Isadora şi Esenin ocupau două camere spaţioase la Hotelul Adlen, de pe Unter den Linden. Trăiau pe picior mare, dispunînd, se vede, de exact atîţia bani încît să-şi poată permite a avea faţă de ei o atitudine de dispreţ. Isadora tocmai îşi ipotecase casa de lîngă Londra şi se afla în tratative pentru vînzarea alteia, la Paris. Voiajul prin Europa, în Buickul de 5 locuri, proiectat încă de la Moscova a fi făcut în doi, cu Esenin, cerea bani, cu atît mai mult cu cît Isadora era însoţită de un secretar francez, iar de Esenin se ţinea scai poetul Kusikov. Automobilul era singurul mijloc de locomoţie pe care-l recunoştea Isadora. Vagonul de cale ferată îi provoca un cutremur de dezgust; se spunea că nu călătorise cu trenul niciodată.
Isadora era şi în alte privinţe o femeie cu ciudăţenii. Incontestabil inteligentă, de o inteligenţă a ei, altfel decît cea comună, ea ţinea cu orice preţ să-l lase năuc şi cu gura căscată pe interlocutor. Această notă de teribilism verbal am observat-o mai tîrziu la un alt compatriot al ei, la scăpărătorul aurebour-ist Bernard Shaw. Isadora afirma bunăoară: „Majoritatea relelor de care suferă societatea provin din faptul că oamenii nu ştiu să se mişte. Ei fac multe mişcări incorecte şi de prisos. Şi o mişcare incorectă aduce după sine o acţiune incorectă”.
Aceste gînduri le exprima sub forma unor aforisme scînteietoare, parcă vrînd să-i facă în ciudă celui cu care vorbea. Aflînd că scriu, ea surîse sceptic:
– Dar măcar un amant aveţi? Ca să scrii versuri e nevoie de un amant.
Faţă de tot ce era rusesc, manifesta o exaltare suspectă. Uneori te întrebai dacă această femeie ghiftuită şi sătulă de celebritate nu vedea cumva în Rusia, în revoluţie, în dragostea lui Esenin ceva în genul unui aperitiv trăznitor, al unui condiment năpraznic la ultimul fel pe care i-l servea, la banchetul ei, viaţa. Avea 45 de ani. Era încă frumoasă, dar în relaţiile ei cu Esenin se simţea deja tragica lăcomie a ultimei pîlpîiri pasionale.

(va urma)
Traducere de IOANICHIE OLTEANU

COMENTARII DE LA CITITORI