Amintiri din temniţele bolşevice (11)

in Polemici, controverse

* * *
Din noiembrie 1952 şi pînă în mai 1953 n-am avut apă nici de băut şi nici de spălat. Cinci luni de zile n-am făcut baie niciodată, nici rufe nu ne-am spălat. Eu am avut două perechi de chiloţi pe care-i spălam cu schimbul în cîte o băltuţă, din care beam şi cîte-o înghiţitură de apă, cînd isprăveam de descărcat un vagon. Îmbrăcam chiloţii aceştia duminica şi, peste ei, izmenele de monton, care au fost spălate abia după 15 mai, cînd aveam deja baie şi ne spălam în fiecare săptămînă. Aici am lucrat, la acelaşi vagon, cu 2 preoţi romano-catolici: Eross şi Tungogi. Erau la Canal pentru motive de-ale lor, ceva legat de supremaţia papală. Toată vremea discutau despre dogmele bisericeşti catolice şi nu cădeau totdeauna de acord. Atunci se înţelegeau să meargă la Crişenuţ, ca să le arate el adevărul. Eu mă bucuram că un preot greco-catolic se pricepea mai bine la dogmele bisericeşti decît 2 preoţi romano-catolici. Am participat şi eu o dată la discuţii şi am auzit cum ungurii lăudau pregătirea teologică a românului.
Tot aici am avut norocul să trăiesc în bune raporturi cu părintele Onofrei, fostul catihet al lui Nelu, la Cluj, în anul şcolar 1939-1940, înainte de a ne refugia din Ardealul de Nord în România. Ne rugam împreună, iar după ce a fost scutit de muncă, el mă aştepta dimineaţa, cînd soseam de la lucru, cu un sfert de pîine, pe care-1 devoram mergînd spre baracă. Şi-mi cădea tare bine…
Dar trebuie să spun că această neaşteptată favoare s-a datorat unui miracol. A venit în inspecţie la Canal colonelul Crăciun şi a stat de vorbă cu părintele Onofrei, care-i luase jurămîntul cînd fusese numit chestor de Cluj. La întrebările colonelului ce mai face şi cum o duce, părintele i-a răspuns: „Domnule colonel, niciodată n-am avut o parohie aşa de mare şi mă trudesc să-i ajut şi să-i mîngîi pe noii mei credincioşi”. I-a plăcut colonelului răspunsul şi, datorită lui, fusese scutit de muncă.

(va urma)
ION ŞTIRBU

COMENTARII DE LA CITITORI